În așteptarea împlinirii făgăduinței Pogorârii Duhului Sfânt, ucenicii Domnului Iisus stăruiau cu un cuget și o inimă, în rugăciuni și în cereri. Astfel, pe când erau împreună în rugăciune, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei.

Astăzi, adesea cântăm, Doamne mai vrem Rusalii… Cerul Tu deschide-l… Slava Ta coboară… Slava Ta de foc… Dacă dorim cu adevărat acest lucru, dorim un lucru bun, dar periculos. În prezența slavei lui Dumnezeu, proorocii Vechiului Testament și apostolii Domnului Iisus au căzut cu fața la pământ; nu au dănțuit. Vai de mine sunt pierdut! – a strigat Isaia. Pleacă de la mine căci sunt un păcătos! – a exclamat Petru.

În contextul spiritual și moral actual, avem nevoie mai mult ca ori când de manifestarea slavei lui Dumnezeu, care să ne aducă la pocăință. Numai în lumina slavei sfințeniei lui Dumnezeu ne smerim cu adevărat, ne mărturisim păcatele și suntem schimbați prin Duhul Sfânt. Numai așa suntem îmbrăcați cu putere de sus pentru mărturie autentică în mijlocul unor generații debusolate, superficiale, depravate și corupte.

Cu smerenie și credință, invit biserica Bunavestire la o zi de post și rugăciune în această duminică când luăm împreună Cina Domnului. O zi de cercetare și mărturisire înaintea Domnului, prin rugăciunea inimii. „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 2:18).

Arată-Ți slava ca Oglindă,
în care să mă văd cum sunt!
Adu-mă Doamne în Lumină,
Să nu mai pot să mă ascund!
Ridică vălul neștiinței,
O, Duhule, din mintea mea!
Dă-mi iarăși, harul pocăinței
Și schimbă-mă-ntru slava Ta!

pastor, Vasile Alexandru Taloș