Desi azi e a doua zi de cand m-am intors acasa, gandul si inima mi-au ramas la oamenii din Etiopia, atat la cei din echipa PAAV, cat si la cei vizitati in casele din Sendafa. Nu stiu ce anume m-a marcat intr-o asemenea masura, dar pare sa se fi creat o legatura speciala, irezistibila intre inimile noastre si ale lor.

Explicatia poate fi ca acesta este raspunsul rugaciunilor inaltate catre Domnul inainte si in timpul calatoriei noastre, de a pune dragoste in inimile noastre pentru oamenii pe care urma sa-i intalnim, de a la arata har si de a fi un canal prin care

Avionul nostru nu a avut intarziere intre Addis Ababa si Istanbul astfel ca am prins zborul spre Roma unde am ajuns cu bine acum. In cateva ore ne vom indrepta catre Bucuresti :-)

Si noi abia asteptam sa va revedem :-)

Echipa

Calatoria noastra a ajuns la sfarsit. Acum suntem in holul hotelului si asteptam sa terminam procedurile de check-out, apoi ne vom oprii intr-o vizita la Dr. Frew pentru a ne lua la revedere. Apoi vom ajunge la noapte in aeroportul Bole din Adis Ababa pentru primul zbor din drumul nostru de intoarcere.

Multumim pentru suportul si rugaciunile voastre, vom continua cu post-urile pe net o data ajunsi acasa, cand vom putea sta linistit, avand mai mult timp pentru a povestii cat mai mult din ce am experimentat aici.

Avem nevoie de rugaciunile voastre si pentru drumul de intoarcere, si cu voia Domnului vom ajunge in Romania, pe aeroportul Otopeni, la ora 17:45 , Marti 01 Feb.

Pace tuturor,

Echipa Etiopia 2011

Pace :)
A trecut atat de repede timpul...imi dau seama de asta si incep sa pretuiesc si mai mult timpul ramas...din pacate foarte putin.In ultima vreme am petrecut mai mult timp cu echipa PAV,...i-am invatat romana pe Agharitu si Brahanu, iar ei m-au invatat amharica.Sunt niste oameni deosebiti...cu totii avem de invatat de la ei.Inca de cand am ajuns in Etiopia, aerul uscat si praful au creat disconfort pentru noi echipa din Romania cat si pentru echipa din America, insa Andi ne-a spus ceva interesant si adevarat, ca Domnul Isus a avut praf si aer uscat dar asta nu l-a impiedicat sa faca atat de multe lucruri pentru noi.Intr-una din pozele postate, langa Anita este o fetita care pentru a doua oara a ramas orfana...mama ei naturala a murit din cauza HIV

Una din experientele care mi-au atins inima in aceste zile a fost timpul petrecut cu o familie in care  mama este HIV pozitiv, ceea ce a fost cazul tuturor familiilor vizitate, de altfel, dar in care, spre deosebire de celelalte, Isus Hristos este onorat ca Domn si Mantuitor. Am vazut la aceasta femeie o speranta si bucurie aproape palpabile, care transcend circumstantele fizice in care se desfasoara viata ei si a familiei. Numele lui Dumnezeu a fost prezent pe buzele ei, de la inceputul conversatiei noastre pana la sfarsit; dar mai mult decat cuvintele, vorbeau  atitudinea si faptele ei.  Primul lucru care ne-a atras atentia au fost florile din fata casei, frumos ingrijite, apoi casa in sine, care era mai mare decat cele din jur, apoi interiorul casei, si nu in ultimul rand modul in care si-a crescut copiii. Totul vorbea despre  relatia vie a acestei femei cu Dumnezeu.

Transmit salutari tuturor celor de acasa si va multumesc pentru rugaciunile voastre catre Isus. El ne-a purtat prin Harul sau in fiecare zi prin casele oamenilor din satul Sendafa de langa Adis Ababa. Ei ne-au primit cu bucurie si dragoste insa bucuria lor a fost si mai mare cand au auzit in numele cui venim. Numele lui Isus Hristos a adus inimi deschise si zambete pe fetele oamenilor din Sendafa. Chiar daca locuintele lor sunt foarte umile ei sunt constienti ca Dumnezeu este prezent in viata lor si ca Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii pentru a le face de rusine pe cele tari. Mergand pe strazile din Sendafa unde aerul este foarte uscat iar praful vine din tote partile am simtit o farama cum calatoreau oamenii acum 2000 de ani. Cultura si timpul sunt foarte diferite de ceea ce traiesc in Romania. Aici oamenii isi gasesc timp sa stea impreuna, sa impartaseasca ce au facut in timpul zilei. Aici foarte putini dintre oameni au masini. Din acest motiv de dimineata pana seara poti sa vezi sute de oameni mergand pe marginea drumului intr-o directie sau alta. Ei se opresc, se saluta(salutul traditional din Etiopia cere sa il imbratisezi pe cel pe care il saluti de trei ori) iar modul de a comunica arata dorinta de a transmite bucurie celuilalt. Multi dintre ei impart umilul castig din ziua respectiva cu dragoste celor care nu au reusit sa stranga mai nimic. Ii multumesc Domnului pentru painea cea de toate zilele si ma rog sa nu uit nici una din binefacerile Lui.

Pace voua,

Ionut

Dragii nostri,

Suntem cu totii bine, am petrecut cateva zile foarte frumoase impreuna cu echipa PAAV, avem multe, multe sa va povestim insa este o problema cu conexiunea la internet in toata zona si avem acces foarte limitat. Maine speram sa se rezolve cumva si sa putem posta :-)

Multumim mult pentru rugaciuni si pentru toata sustinerea. Domnul lucreaza :-) Multe binecuvantari!

din Etiopia, Echipa :-)

Imi dau seama ca venim ca o furtuna puternica de vara in viata oamenilor de aici. Suntem rari pentru ca suntem albi, suntem multi si venim cu putere, ne facem treaba, vorbim un pic, plecam mai departe, si in mod cert avem un impact. Nu suntem fara scop aici, iar lucrul de care ma temeam cel mai mult, a nu fii relevant in viata lor, incepe sa dispara pe masura ce experientele cu oamenii de aici se inmultesc. Sunt relevant, doar pentru ca am venit, conteaza enorm pentru ei doar faptul ca le trecem pragul casei, sunt plini de o bucurie enorma, doar pentru ca ne aplecam sa le tinem mainile in ale noastre, pentru ca ne intoarcem privirea spre ei si zambim, pentru ca ii atingem, pentru ca ii luam in brate, pentru ca ii iubim. E atat de simplu, si e absolut minunat sa simt ca pot fi “amabasadorul” Domnului. Ba mai mult, parte din trupul Lui;

Fiecare pas al meu, e pasul Lui, fiecare lucrare a mainilor mele aici, pentru ei, este lucrarea Lui. Ma simt mic si ma simt extrem de dator sa dau inapoi macar atati talanti cat am primit. Si acum vad clar, ca am primit enorm. Si sunt dator pe masura.Cu totii suntem, si stim asta, fara sa zburam 3200km, fara sa fim pusi fata in fata cu o realitate crunta. Si totusi, stiind asta, ce facem ?

Salem… :-)

Astazi a fost prima noastra zi in Sendafa…coplesitor pentru unii dintre noi.

Ne-am adunat de dimineata, am format echipele, am cantat, ne-am rugat si ne-am impartit in microbuze pentru a ajunge in Sendafa.

….imediat ce am ajuns, toti copiii erau stransi in jurul nostru, erau asa fericiti sa ne vada, sa ne tina  de mana…ne zambeau si incercau sa comunice cu noi…tot ce stiau era: numele meu este… si aveti ciocolata…din pacate nu aveam nici unul dintre noi.

Am facut poze cu ei…erau asa de bucurosi cand le aratam poza…Ionut a avut mare lipici la ei…la un moment dat erau atat de multi stransi in jurul lui ca nu il mai puteam vedea…poza pe care am atasat-o este una in care il putem vedea :-)

Bine v-am gasit.

Ieri a fost prima noastra zi in Etiopia, cand, dupa ce am luat pranzul la hotel, am iesit putin pe strazile aglomerate ale orasului Addis Ababa.

Ceea ce m-a socat a fost nivelul neasteptat de saracie prezent chiar si intr-un oras- capitala a unei tari din Africa. Sentimentul a fost coplesitor si greu de descris. M-am simtit  ca si cum m-as fi intors cu 50 de ani in urma, ca nivel de civilizatie. Plimbandu-ne pe strazi, eram intampinati de privirile oamenilor care tradau fie curiozitate, fie o tenta de dispret, fie un interes de a obtine ceva de la noi. In orice caz, constituiam un punct de atractie pentru ei:  5 oameni albi si imbracati decent, intr-o comunitate de alta culoare, in care saracia este trasatura definitorie a realitatii lor zilnice, si aceasta apasa ca un stigmat asupra identitatii lor.