Eram student în anul I la Limbi Clasice la Universitatea din București. Aveam o barbă pufoasă, adolescentină și părul lung. Eram împotriva a tot și voiam să se reformeze tot. Era anul 1991. Eram după Revoluție și credeam că puteam contesta orice autoritate, că putem spune liber tot ce ne trece prin cap.

Stăteam în Preventoriul studențesc din Crîngași și aveam colegi de cămin studenți la teologie ortodoxă. Discutam după-amiezele pînă dimineața, vreme de cîteva căni mari de ceai negru, tot felul de lucruri, de la Patericul Egiptean pînă la Filocalia sau Dogmatica lui Stăniloae …. În timpul săptămînii mă vedeam cu preotul Constantin Coman, care, pe lîngă postul de la catedră, lucra și la Vestitorul Ortodoxiei în acea vreme. Îmi și spunea că nu mai am mult și voi deveni ortodox.

În același timp frecventam biserica păstorită de pastorul Vasile Taloș. Mi s-a părut că în predica de la Cina Domnului a spus ce nu se potrivea fragilului și amețitului meu ”sistem” teologic, de fapt un fel de salată beuf de tot felul de influențe de toate culorile teologice.

După slujbă i-am cerut ritos pastorului Taloș o scurtă întrevedere, ca să îi spun ce nu credeam eu că este bine în predica lui. (Of, Doamne, deși de-a lungul anilor i-am cerut iertare de mai multe ori pentru nătîngia aceea, după ce am ajuns să lucrăm împreună la Congresele Uniunii sau la Universitatea Emanuel …. și acum îmi vine să intru în pămînt de rușine. )

Vasile Taloș este un om foarte frumos fizic. A fost tot timpul. A stat, m-a ascultat, a făcut mică grimasă în timp ce mă asculta, apoi mi-a pus o întrebare care m-a demolat:

– Dragul meu, tu cine ești, cine crezi că ești?

N-a spus-o cu răutate, cu mîndrie, cu superioritate, ci m-a întrebat ca să îmi dea de gîndit. Apoi m-a luat și m-a pus locul meu cu blîndețe și fermitate în același timp, explicîndu-mi ce cred baptiștii despre Cina Domnului.

– Nu știu ce vrei tu să fii baptist, ortodox, penticostal, dar va veni vremea cînd va trebui din nou să dăm socoteală pentru credința noastră (era doar anul 1991, nu credeam că va mai veni vreodată persecuție, abia scăpasem de ea…..). Gîndește-te dacă ceea ce crezi este lucrul pentru care ai putea să mori. Eu pot să mor petnru ce am predicat. Tu? Sau doar ventilezi niște idei auzite prin Preventoriu ca simplu exercițiu intelectual …

Întîlnirea a început cu o încruntare și a sfîrșit cu un zîmbet. A durut, dar a fost bine! Mi-a prins bine. Doar doi profesori m-au mai pus la punct în acea vreme. Profesorul Puiu în clasa a XI-a și profesorul Dan Slușanschi în anul I de facultate.

M-am dus în cămin, mi-am făcut un ceai, am citi o săptămînă întreagă Noul Testament de la un capăt la altul în latinește (de ciudă, drept canon de ispășire a prostiei). Următoarea Duminică am mers și i-am cerut o nouă întrevedere. Mi-a acordat-o. I-am cerut iertare pentru idioțenia mea și i-am dat un Nou Testament de la Bălgrad, proaspăt apărut atunci.

Din acea Duminică pînă cînd am plecat din București n-am mai lipsit de la predicile dînsului.

L-am reîntîlnit de-a lungul anilor, pe cînd devenisem și eu pastor și profesor. I-am fost secretar de zi la unul dintre cele mai grele congrese ale cultului baptist, Congres după care am făcut fibrilație atrială paroxistică … Am lucrat împreună cot la cot cîteva zile, l-am asistat la cursurile pe care le-a predat la Universitatea Emanuel, cursuri de misiologie.

Un lucru m-a uimit și surprins de-a lungul acestor ani: pasiunea continuă pentru biserică, predicare, ucenicie, oameni. Vasile Taloș nu avea profesia de pastor, ERA PASTOR (așa putea răspunde dînsul la întrebarea pe care tot dînsul mi-a pus-o acum 30 de ani.. ).

Vasile Talos a fost invidiat și criticat, atacat pe față, bîrfit pe la spate. A întors capul în direcția pe care a considerat că i-o descoperise Dumnezeu și a mers înainte. L-am vizitat de cîteva ori la noua comunitate pe care o adunase în jurul său. Dincolo de predicile excelente, pe care le pregătea cu rigoare, am văzut viață și ucenici.

Avea o vorbă: ”Fraților, noi am ajuns să păstorim proiecte, nu persoane, facem programe, nu ucenici!”

El a încercat să facă altceva. A îmbătrînit frumos și și-a depășit generația. S-a desprins din leatul lui și a trecut spre generația facebook, pentru a o cîștiga pentru Isus, fără să se prostească, ca să fie cool, fără să se dea de ceasul morții ca să fie relevant. A predicat Evanghelia, fără glumițe nesărate, pe înțelesul ”bucureșteanului mediu binevoitor” și și-a umplut sălile fără efecte speciale, fără lumini și fumuri, fără trupe și celebrități.

I-a reușit sau nu? Acum, după terminarea alergării sale, acum se va vedea. Dacă o lucrare moare odată cu omul, a fost lucrarea omului. Dacă o lucrare continuă prin ucenici, atunci a fost lucrarea pe care ne va fi poruncit Isus să o facem.

Vasile Alexandru Taloș va rămîne pentru mine omul care, cu o grimasă și cu o voce caldă, cu o încruntare și apoi cu un zîmbet cald, m-a salvat de închipuirile despre mine însumi. A dat cu mine de pămînt și apoi m-a prins ca să nu rămîn zdrobit.

Pastorul Vasile Taloș este un om frumos. Nu numai fizic.

Sursa: mariuscruceru.ro

Dacă nu ar fi trecut dânsul prin viața noastră, probabil că am fi fost departe acum. A avut în viața noastră un impact extraordinar și dacă ar fi să menționăm un lucru concret cu care am rămas sunt vorbele pe care dânsul ni le-a spus „Dumnezeu încă nu a delegat NIMĂNUI scaunul de judecător. Este vremea iubirii aproapelui. Vremea judecății va veni și ea….” Iubire. Asta a trăit și predicat. Dumnezeu să vă mângâie!

Când mă gândesc la Fratele Taloș mă gândesc la modul în care David este descris – „un om după inima Lui” (1 Samuel 13:14, Faptele 13:22). El era pentru mine un pastor, un model unui lider creștin și un ghid pentru privirea creștina asupra lumii și viața. Un uriaș spiritual în generația noastra.

2 Corinteni 4:14-18 Și știm că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfăţișăm împreună cu voi. Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.

https://m.youtube.com/watch?v=o-RmL1Uft1g

A fost alături de noi in cele mai grele momente din viața noastră. Când Dumnezeu a îngăduit sa trecem cu băiatul nostru Ruben, prin cancer a fost acolo in suferința noastră și nu numai. In 2008 ne-am mutat din București la Oradea și nu ne-a uitat. In 2011 iar am trecut prin valea umbrei morții cu Ruben, meningoencefalita – coma de gradul 2. Ne-a sunat sa fie alături de noi “ îmi pare așa de rău ca nu sunt mai aproape de voi “ au fost cuvintele dansului. Un om plin de dragoste și un făcător de bine. Noi am plecat din București și acum putem spune ceea ce am spus imediat la un an după mutare. Ne-a lipsit învățătura, dragostea și grija dansului. Dar sper din tot sufletul sa ne revedem la Înviere, sa fim la masa unul langa altul împreuna cu Domnul nostru Isus. Pentru dansul pământul e trecut, prezentul este Isus iar moartea a biruit-o in puterea celui care L-a slujit. Nu-l vom uita niciodată.

De obicei, fiecare lasa o mostenire, fr. Pastor Vasile Talos ne-a lasat mai multe moșteniri:

– a lasat bisericii Bunavestire dragul slujirii semenilor si celor aflati in dificultate, iar Fr. Pastor Vasile Talos intotdeauna era deschis si bucuros sa sustina lucrari sociale – Casa Agar este sustinuta de cativa ani cu rugaciuni si binecuvantari prin Biserica Bunavestire. – pe noi, membrii Bisericii Bunavestire ne-a ajutat sa intelegem cat de importante sunt familiile sanatoase in mijlocul comunitatii, rolul sotului si sotiei, cresterea copiilor si valorile moral – crestine. – ne-a lasat mostenirea si curajul impletit cu dragul pentru misiune, – ne-a binecuvantat 20 ani incepand cu Decembrie 2000 si intalnirile de la Sala Dalles cu harul si intelepciunea care nu puteau veni decat de la Dumnezeu! – cand ii cereai o parere intr-o situatie dificila sau intr-o problema… niciodată nu se grabea sa iti raspunda… , dar intotdeauna gasea cel mai intelept raspuns care te ridica sau te incuraja sa faci ce e placut in voia lui Dumnezeu! – vedeai in ochii dumnealui, in cuvintele dumnealui, in atitudinile si in faptele dumnealui dragostea si dedicarea pentru Dumnezeu si pentru Împărăția Lui! – intotdeauna am admirat pe sotia dumnealui sora Cornelia care i-a fost alaturi si l-a sustinut in fiecare zi a vietii si slujirii in lucrarea pentru Imparatie. – a fost o marturie in timpul vietii si ramane o marturie chiar si dupa moarte!

– a stiut sa aduca si sa lase la carma slujirii Bisericii Bunavestire slujitori dedicati si intelepti, iubitori de oameni si iubitori ai Imparatiei lui Dumnezeu! – chiar daca a plecat in ceruri…. ne-a lasat asa multe mosteniri ca multi ani de acum inainte va trai in mijlocul familiilor noastre, in mijlocul Bisericii Bunavestire si in comunitatea crestin-evanghelica din Bucuresti si România.

Am slujit in corul tinerilor Bisericii Bunavestire, la Scoala Duminicala si in grupurile de ucenicie si cu recunostinta VA MULTUMESC frate Pastor Vasile Talos pentru fiecare invatatura, pentru fiecare marturie si pentru fiecare exemplu de curaj, de credinta, exemplul puterii de a ierta, dar si de a iubi… pe care mi l-ati sadit in suflet.

Anca Nistor – slujitor si membru in biserica Bunavestire.

Am venit în Bunavestire acum un an și jumătate, după ce am trecut printr-o situație grea și foarte dureroasă… am avut o întâlnire cu fratele Taloș și fratele Victor Condorachi și am fost primiți cu încurajare și drag în sânul noii noastre Biserici. Știu că situația noastră nu este singulară. Biserica noastră este căminul multor frați și surori care au găsit aici învățătură, mângâiere, Har și dragoste. Am simțit toate acestea prin fratele Taloș. Îmi va lipsi și mă consolez doar la gândul revederii!

Un altfel de pastor

Am venit in Bucuresti acum 20 de ani, pentru studii, si de atunci nu a fost duminica dimineata in care sa fiu in oras si sa nu merg la biserica Bunavestire. Viziunea fratelui Talos era noua, “revolutionara”, si cel mai important, de la Duhul Sfant. Predicile dumnealui mi-au marcat studentia si au influentat decisiv formarea mea ca tanar adult.

Il mai auzisem o singura data predicand, cu 4 ani inainte sa vin in Bucuresti, si mi-a ramas in minte ca un “altfel de pastor”: nu a predicat de la amvon (lucru nemaivazut in biserica puternic traditionalista in care crescusem), ci in permanenta s-a plimbat stanga-dreapta, intre scaunele coristilor. Acest gest nu a fost nimic pe langa celelalte lucruri “strigatoare la cer” pe care dumnealui urma sa le faca: absenta serviciului divin de duminica seara, studiul in grupurile mici, cina saptamanal inainte de Paste, indemnul (preluat de la Pavel, de altfel) de a ne cerceta pe noi insine si asa sa luam din paine si din vin (nu sa NU luam), faptul ca a cununat tineri care nu frecventau o biserica evanghelica, faptul ca niciodata nu a umilit public un frate cazut etc. “Cine a mai pomenit asa ceva?”, cum ar zice baietelul meu cel mic 🙂 Normalitatea din care veneam era exact opusul acestor lucruri, si ma bucur ca l-am cunoscut in timp util sa imi schimb mentalitatea.

Insa cel mai “outrageous” lucru la fratele Talos, nemaivazut de mine la altii ca el, a fost caldura dumnealui. Un om de un asemenea calibru (academic, profesional, pastoral, spiritual) ma stia pe nume. Era abordabil, accesibil, isi facea timp. Oricand i-am cerut sfatul, mi-a dat un raspuns intelept. Oricand i-am spus durerea mea, m-a ascultat pana la capat si incurajat. Cand i-am comunicat o idee sau initiativa timida, pentru care nu stiam daca voi primi suport, a fost primul care sa ma sustina. Mereu a fost humbling sa stiu ca pentru dumnealui, contam. Ca ii pasa. Ca eram un madular viu si util in trup. A avut intr-adevar o inima de pastor. A incurajat si hranit cu drag oile care mergeau pe cale, si le-a ingrijit si acordat atentie suplimentara celor cazute sau ratacite.

Am avut privilegiul sa particip in grupul de ucenicie din casa fratelui Talos vreo 2-3 ani. Pastorul excelent care era la biserica era pus in umbra de invatatorul si parintele spiritual din partasia in casa sa. Imi amintesc multe intalniri in care simteam ca experimentez un „colt de rai”. Si sentimentul acela ma purta pana duminica urmatoare, cand prezenta lui Dumnezeu parca era revelata si mai puternic, si ajungeam sa exclam: “Daca asa fain e cu fratii aici, cat de maret va fi in Cer!” Doar si pentru acea atmosfera inaltatoare experimentata la grup, si tot merita sa mergem pe calea cea stramta. Dar stim bine ca acolo sus va fi mult mai maret decat orice am trait aici sau ne putem imagina. Fratele Talos stie deja.

Si a inaintat in varsta atat de frumos! Si fizic (cum zicea un pastor intr-un articol zilele astea: https://mariuscruceru.ro/2020/12/22/cum-l-am-cunoscut-pe-pastorul-vasile-talos/), si sufleteste. Varsta inaintata e un privilegiu de care nu toti avem parte. Insa sufletul dumnealui a ramas tanar, deschis, senin. Imi amintesc tabara tinerilor din 2010, de la Voronet, in care dupa partasia de seara juca cu noi jocuri de masa pana spre 11 pm. Din toate taberele in care am fost vreodata, serile acelea de jocuri cu fratele Talos au fost cele in care am ras cel mai mult (pana la febra musculara la abdomen). Nu il vazusem in viata mea razand in hohote. Toti tinerii de la acea masa paream si chiar eram plictisitori pe langa dumnealui! L-am admirat mult si pentru asta, si mi-am propus ca daca ajung si eu, prin voia Domnului, la anii dansului, sa imi pastrez mintea tanara.

Si i-am mai admirat iubirea pentru sotie, pentru sora Cornelia. Tot in acea tabara fiind, a aflat ca sora Cornelia se simte rau (era cu o parte din familie la 1-2 ore distanta). Si a plecat sa o vada, sa o ajute, sa o ingrijeasca 🙂 Ne povestise despre cum s-au cunoscut si cum a cerut-o in casatorie la prima intalnire. Combatuse un alt cliseu despre casatorie, cum ca in matematica lui Dumnezeu, 1+1=1. Ne-a zis ca mariajul e o inmultire, nu adunare (ca Dumnezeu a creat stiinta si nu se contrazice). Ca trebuie sa fii intreg, complet in Hristos, pana sa fii una cu partenerul.

Am invatat atat de multe de la fratele Talos in ultimii 20 de ani. Si copiii mei vor afla tot ce imi amintesc! 🙂 Fratele Talos nu va fi niciodata uitat de biserica pe care a pastorit-o cu atata dragoste, si amprenta lui in noi e de fapt amprenta lui Dumnezeu. Da, a fost un “altfel de pastor”. He was in a league of his own.

Cu dor pe care nu il pot descrie, Lacra Ene-Semen

Un OM al cărui cuvânt a avut un puternic impact transconfesional, depășind sfera evanghelică și pătrunzand adânc în inimile tuturor.

Un OM cu o puternică viziune care si-a pus întreaga viață la dispoziția lui Hristos.

Un OM care ne-a arătat cum să rămânem alături de Dumnezeu în sănătate și în bucurie, în suferință și în boală.

Un adevărat stâlp al bisericii.

Si-acest OM de iubire plin, Se-îndreaptă acum în zbor divin, Lăsându-ne-n amar suspin. Intrând pe porți in dulce Rai, Rostind duios cu al său grai Eu nu vă zic „La revedere”!, Vă spun: „Există înviere!”

Printre lacrimi și suspine, suntem recunoscători pentru moștenirea pe care fratele Vasile Al. Talos ne-a lasat-o.

Ne rugam ca Dumnezeu sa mângâie si sa întărească familia îndurerată și întreaga biserică!

Draga Cornelia,

Ma rog ca Dumnezeul oricarei mangaieri sa iţi dea pace in clipele prin care treci si nadejdea revederii din nou. Ma gandesc la intâlnirea minunatâ pe care a avut-o , printre alţii şi cu colegii lui, Nelu Coldea şi cu Gavril, sotul meu. Chiar daca relaţiile noastre nu au fos aşa de aproape, dar soţul meu ştiu sigur că se ruga zilnic pentru colegii lui de seminar. După plecarea lui, doi ani în urmă, eu am preluat această slujbă şi în fiecare zi v-am adus înainte tronului de har şi de îndurare. Mângâiaţi-vă, cum spune şi ap. Petru că nu sunteţi singurii care treceţi prin acest fel suferinţă. Curand Domnul Isus va veni sa ne ducă şi pe noi acasă. Maranata!

Domnul sa mângâie şi familia ta scumpă.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru fratele Vasile Taloș. De-a lungul anilor, Biserica noastră a beneficiat direct și indirect de păstorirea și grija fratelui Taloș. Mereu am fost în gândurile dumnealui, chiar dacă uneori nu am mers împreună în aceeași direcție. De asemenea am beneficiat de studiile pregătite și de implicarea generoasă a Bisericii ”Bunavestire”, atât prin oamenii care ne-au slujit, cât și prin resursele financiare oferite (toate acestea, pentru că ne-a purtat în inima sa). Regretăm trecerea fratelui la cele veșnice, dar suntem încredințați că s-a întâlnit cu Cel pe care L-a iubit și pe care L-a slujit. La revedere frate Taloș. Ne vedem în veșnicie!

Parcă îmi răsună încă în minte alintul plin de bunătate a fratelui Taloș pentru mine: „măi Timotei”, încercând să îmi deschidă ochii, să văd mai mult, să înțeleg mai mult, să mă îndrepte spre o alegere mai bună, mai înțeleaptă. „Privește la Hristos” era gândul ce urma acestui alint, explicându-mi că toate celelalte lucruri sunt trecătoare și fără importanță. Mulțumesc frate Taloș pentru dragostea oferită. Ne vedem curând în veșnicie!

Pentru mai multe mesaje accesați:

https://www.bunavestire.ro/comemorare2/