Comemorare Vasile Al. Taloș

Comemorare Vasile Al. Taloș

Mama si cu mine ne-am mutat la Sfanta Treime in 1986 in timpul constructiei bisericii din I. Valaori. Aveam 6 ani. Am extrem de multe amintiri din perioada in care fr. Talos a pastorit biserica Sfanta Treime si exemple clare cum dumnealui a avut un rol crucial in schimbarea unor vieti sau inceputul unor lucrari de plantare de biserici dar sigur acestea i le voi impartasi cand ne vom revedea. Eu nu am avut o relatie apropiata de fr. Talos dar, crescand fara tata, unul dintre putinii oameni din vremea aceea care mi-au aratat o dragoste de tata a fost dumnealui. Si acum tin minte cuvintele lui blande si zambetul cald chiar si atunci cand ne spunea, copiilor care mai deranjam cateodata predica, sa incercam sa ascultam atenti Duminica viitoare. Ne mangaia usor pe cap, sau pe obraz si simteam atunci ca ne vorbeste cu dragoste parinteasca. Mi-aduc aminte cat de drag ii era de noi copiii cand cantam cate un cantec in biserica, spuneam o poezie sau mai ales de concertele corului de copii si de fiecare data la sfarsit venea sa ne felicite cu cuvinte de lauda. Ce fericita am fost pe la 7 ani cred, cand dupa o cantare cantata in fata bisericii a venit sa ma felicite la sfarsit. De la dumnealui am auzit in anii copilariei pentru prima data mesajul Evangheliei. Crescand, ascultand predici dupa predici ale dumnealui, acelasi lucru a ramas si in sufletul meu: dragostea si dorinta arzatoare a fr. Talos dupa Hristos si Cuvantul Lui, dragostea lui Hristos revarsandu-se asupra oamenilor din jurul lui. Vreau sa o incurajez pe sora Cornelia si pe toate sotiie de lucratori in campul Evangheliei din ziua de azi, fr. Talos nu ar fi putut face lucrarea la care a fost chemat fara sprijinul, dedicarea si dragostea dumneaei. O femeie atat de discreta cu un zambet la fel de cald si cu o inima mare pentru tot ceea ce facea fr. Talos. Desi nu L-am urmat in biserica Bunavestire, pentru mine a ramas la fel de aproape pentru ca datorita internetului fr. Talos si cuvintele lui au ajuns si in casa mea si dragostea si aprecierea pentru dumnealui si lucrarea sa au ramas la fel. Ramas bun fr. Talos. Ne vom revedea curand.

Şi noi regretăm nespus de mult că Fratele Taloş a plecat în mod neaşteptat dintre noi. Ne va lipsi foarte mult. Avea un dar deosebit de a se apropia de oameni, de a-i înţelege, a-i asculta şi a le răspunde specific la întrebări, aplicând Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa lor prin călăuzirea Duhului Sfânt. A fost un păstor de suflete. Oamenii ştiau că sunt iubiţi de el şi se simţeau iubiţi şi păstoriti de el. Florin, soţul meu, este de puţin timp în biserică, însă a beneficiat de consilierea şi sfatul Fratelui Taloş la o întâlnire pe care am avut-o cu dânsul în septembrie. Înainte de întâlnire eram destul de dărâmaţi, însă am plecat de acolo încurajaţi şi întăriţi în credinţă. L-a sfătuit şi i-a spus soţului meu exact ce avea nevoie în momentul respectiv, un mesaj pentru sufletul lui de la Duhul Sfânt. “Viaţa”, spunea Fratele Taloş, “nu este în mâinile noastre să o ţinem. Dacă Domnul vrea să o ia, să avem mâinile şi inimile deschise să o dăm oricând Domnului.” Pentru noi a fost un model de credinţă, speranţă şi dragoste. Un păstor plin de Hristos, de har şi de Cuvant. O voce profetică. Rămas bun, Frate Taloş. Pierderea noastră este mare. Nu ne vom mai vedea pe acest pământ. Ne vor lipsi zâmbetul cald şi Cuvântul plin de duh, însă în Hristos avem încredere în înviere.

L-am cunoscut pe fratele Vasile cu mulți ani în urmă, la începutul lucrării de slujire a soțului meu. L-a început l-am perceput ca pe un slujitor, păstor devotat Evangheliei, gata să ajute pe tinerii lucrători în slujirea lor. A fost alături de soțul meu în slujire, predicare, mentorare, la bine și la greu, în perioada comunistă și după revoluție.

Soțul meu a avut în dânsul un prieten adevărat, un sfătuitor sincer, un frate credincios care a iubit Evanghelia și oamenii. Îmi amintesc de timpul când mergeam cu soțul meu în București, la Uniune, de fiecare dată Cornelia și Vasile ne-au primit cu căldură și dragoste în casa lor. Și așa, ana după an, s-a legat o prietenie strânsă între noi și ca familie. A fost alături de noi la binecuvântare, botez, căsătorie și înmormântare. Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că l-am cunoscut.

După plecarea soțului meu, fratele Vasile și Cornelia mi-au fost mereu alături, m-au încurajat, m-au mângâiat și și-au deschis inima și casa pentru mine.

Ceea ce am admirat la dânsul a fost profunzimea cu care a tratat fiecare problemă pe care o aveai. De multe ori l-am sunat și i-am cerut sfatul; nu se grăbea să dea un răspuns, ci spunea ,,Stai, Mia, să vedem ce spune Biblia referitor la acestea!” și apoi vorbea cu mine minute în șir, nu se grăbea niciodată.

Regret, regret nespus de mult plecarea dânsului, dar el acum se odihnește de osteneala alergării alături de soțul meu și de alții care au plecat dintre noi – ei se bucură în prezența Domnului Isus. Cornelia, fii mângâiată că ai avut avut alături de tine un om minunat, iubitor și plin de dăruire pentru alții, căutând binele altora! Biserică iubită, fii mângâiată de slujirea plină de dragoste a fratelui Vasile! Rămas bun, frate Vasile!

Îi multumesc Domnului pentru că mi l-a scos în cale pe fratele păstor Taloș, într-un mod la fel de minunat ca o încredințare venită de sus – mai întâi ascultându-l la RVE acum 10 ani cu o predică uimitoare din Numeri 13, apoi regăsindu-l la scurt timp, din nou întâmplator, in biserica in care am ajuns împreuna cu o prietenă de familie. Câțiva ani mai târziu, discutand, printre altele, despre cât a însemnat pentru mine mesajul pe care i l-a dat Domnul atunci, am rămas impresionat de modestia și candoarea cu care a acceptat aceasta mărturisire, ca și cum ar fi fost și el suprins de cum lucrează Domnul „la firul ierbii”. Dacă suntem, intr-adevăr, “suma întâlnirilor noastre”, cum bine spunea cineva, cred că fratele Taloș reprezintă pentru mulți acea “întâlnire” care te marchează pe viață prin prospețimea și bucuria continuă a mărturisirii dragostei Domnului nostru Isus Cristos.

”Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire, și urmați-le credința!” (Evrei 13:7) Așa îmi voi aminti întotdeauna de fratele Taloș: cu fața luminată de un zâmbet larg, plin de căldură și bunătate. Am fost înconjurată de căldura și dragostea fratelui Taloș și a surorii Cornelia de când mă știu. Una dintre amintirile mele cele mai vii din copilarie este legată de dumnealui. Familiile noastre petreceau uneori concediile împreună și îmi amintesc o întâmplare când eram împreună la Poiana Brașov. Aveam vreo patru-cinci ani, eram cea mai mică dintre copii și încercam fără succes să fiu acceptată în jocurile lor :). Cu siguranță mintea unui copil de patru-cinci ani cu greu poate concepe un necaz mai mare! După mai multe încercări nereușite mi-au dat lacrimile și am plecat spre hotel, probabil să o caut pe mama :). Fratele Taloș m-a zărit și a venit spre mine. Purta ochelari de soare și speram că poate nu va observa lacrimile mele. Însă le-a observat, s-a aplecat spre mine și cu un glas blând m-a întrebat: ”Ruxi, ce s-a întâmplat? De ce plângi?” Și cu multă căldură și o bomboană (zice mama) a încercat să mă împace și să mă ajute să-mi treacă supărarea. Poate părea un episod nesemnificativ, dar sunt sigură că acest gest plin de bunătate și compasiune, împreună cu multe altele din copilăria mea, m-au determinat să ascult cu mai multă atenție predicile pe care le auzeam în fiecare duminică. Anii au trecut și Dumnezeu a început să lucreze în inima mea prin aceste mesaje. Dragostea pe care fratele Taloș o avea pentru Cuvântul lui Dumnezeu, și în mod special pentru Vechiul Testament, a fost contagioasă pentru mine. Prețuia Cuvântul, predicile erau saturate de Cuvânt, Cuvântul era o comoară pentru dumnealui. Mi-a transmis această dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Îmi amintesc că aveam vreo 16 ani când l-a invitat pe profesorul John Oswalt de la Asbury Seminary să țină o conferință pentru pastori. Fusesem atât de fascinată de predicile lui John Oswalt din Vechiul Testament pe care le ținuse în biserică, încât am căutat detaliile conferinței, am străbătut tot Bucureștiul și am participat și eu… împreună cu 200 de pastori :). Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că alături de familia mea, fratele Taloș a sădit în mine, încă din copilărie și adolescență, dragostea pentru Cuvântul lui Dumnezeu. În ultimii ani, fratele Taloș spunea că este trist să observe faptul că tinerii se îndepărtează de Biblie, nu o mai citesc, nu o mai cunosc, nu o mai trăiesc. Un alt lucru pentru care Îi mulțumesc lui Dumnezeu este dragostea și devotamentul fratelui Taloș pentru Hristos și pentru Evanghelia harului Său. Versetul pe care îl vedeam în fiecare duminică în biserica Sfânta Treime, deasupra pastorilor, era: ”Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit.” (1Cor. 1:23) Și așa era! Nu era despre un set de reguli, despre a încerca să fii cât mai bun prin forțe proprii, ci despre harul incredibil al lui Hristos, care S-a născut în lumea noastră pentru a muri pe cruce pentru păcatele noastre, pentru ca oricine renunță la păcat și își pune toată încrederea în Jertfa lui Hristos, să fie iertat, împăcat cu Dumnezeu și adoptat ca fiu sau fiică a Lui! Harul lui Dumnezeu Îl fascina pe fratele Taloș și acest lucru se vedea din faptul că Hristos era central în predicile sale. Îi sunt atât de recunoscătoare lui Dumnezeu că nu am crescut într-o famile sau biserică legalistă! Discut cu tineri și observ că legalismul pe care mulți l-au experimentat în familiile sau în bisericile în care au crescut, faptul că nu au experimentat cu adevărat harul lui Dumnezeu, îi împinge spre polul opus (libertinaj sau liberalism teologic), ambele fiind la fel de distructive pentru sufletele lor. Pe lângă toate acestea Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu și fratelui Taloș că pe lângă responsabilitatea sa ca pastor de a iubi, de a hrăni și de a păstori turma, a înțeles că avea și responsabilitatea de a păzi turma de lupii răpitori care, așa cum îi avertizase apostolul Pavel pe prezbiterii din Efes, urmau să vină: ”Știu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori care nu vor cruța turma; și se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheați…” (Fapte 20:29-31) Când acești lupi răpitori în haine de oi au venit în biserică, una dintre primele victime a fost sora mea mai mare. Nu după multă vreme alți tineri au fost prinși de amăgirile acestor învățători falși. Fratele Taloș a știut să fie ferm, să avertizeze solemn și să mustre cu toată seriozitatea. Din păcate sora mea a ales să nu asculte avertizările și mustrările spuse cu toată dragostea și să pornească pe un drum fără întoarcere. Fratele Taloș a trebuit cu durere să predice la înmormântarea ei. Însă ceilalți tineri au ales să asculte și au fost salvați prin harul lui Dumnezeu. Sunt convinsă că dorința cu care a plecat fratele Taloș la Domnul a fost ca biserica pe care a iubit-o și a păstorit-o cu atâta dragoste să continue, peste vremi și vremi, să-I rămână credincioasă lui Hristos și Cuvântului Său, ducând Evanghelia harului Său unei lumi scufundate în păcat și moarte spirituală. ”Ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit in zadar.” (Filipeni 2:15,16) C.H. Spurgeon spunea într-una din predicile sale: ”Uneori mă gândesc că dacă aș fi în ceruri, aproape că mi-aș dori să-mi vizitez lucrarea de la Tabernacol și să văd dacă va trece de testul timpului și dacă va prospera după ce eu voi fi plecat. Veți sta lângă adevăr? Vă veți ține voi de vechile mari doctrine ale Evangheliei? Sau se va îndepărta și această biserică, ca multe altele, de simplitatea credinței ei și va organiza servicii bombastice și doctrine false? Mă tem că m-aș întoarce în mormânt dacă s-ar întâmpla așa ceva. Ferească Dumnezeu! Dar nu va exista întoarcere înapoi și de aceea trebuie să construim bine, respingând lemnul, fânul și trestia, folosind doar aur, argint și pietre prețioase… Nu putem veni înapoi… dar vom vedea și vom ști, fără îndoială, ce se va alege de ceea ce-am lucrat.”

E foarte greu sa pun in cuvinte ce a însemnat fratele Talos pentru mine. Viata mea și lucrarea mea cu studenții și oameni in general a fost schimbata datorită dânsului. Dragostea lui profundă pentru scriptura, pentru Iisus Hristos și pentru oamenii să faca un pas mai aproape de El m-a marcat. Am ajuns uneori la biserică obosita, descurajata, sau aveam nevoie de un cuvânt de la Domnul și când a început să predice parca Domnul mi-a vorbit Inima și mi-a intarit sufletul prin dânsul. Nu exista un zâmbet ca al lui așa primitor, călduros și plin de dragoste. După ce a murit mama mea am simțit o profundă pierdere a unei persoane mai în vârstă în credință sa-mi dea perspectiva ca in 1 Ioan 2 cu 13 “ Va scriu părinților pentru ca L-ati cunoscut pe Cel Ce este de la început” Fratele Talos a devenit aceasta persoana pentru mine. Știam când L-a predicat pe Hristos ca nu era doar teorie, ci vorbele sale veneau din orele petrecute cu Mântuitorul Său in cuvânt. M-a impresionat fiecare data când a predicat cât de multe versete știa pe din afara. Era un om al Cuvânt și ne -a incurajat sa-l citim, sa-l memoram și sa stam in Cuvânt.

Ultima lui predică în biserica noastră, el ne-a vorbit din Psalmul 115: 1 Nu noua Doamne, nu noua, ci Numele tău să-i fie adusă slava pentru îndurarea și credincioasa Ta!

El nu a vrut niciodată să fure slava de la Hristos. Nu a vrut niciodată ca biserica noastră să fie despre numele său ci despre Gloria lui Dumnezeu in Hristos. Nu exista un cadou mai frumos de la un pastor către biserica lui.

Sora Cornelia ne vom ruga in continuare pentru dumneavoastra și întreaga familia ca Dumnezeu sa va mângâie cu prezenta Lui in aceasta perioada grea. Cu drag, Kris

Noi o sa ne simțim lipsa lui fratele Talos in biserica Bunavestire. Întotdeauna ne-a condus spre Hristos, si am rămas profund impresionat de iubirea lui pentru Biblia si cum întotdeauna avea un cuvânt potrivit pentru noi în biserica.

El a fost un adevărat lider slujitor, l-a iubit pe Hristos și biserică, a rămas puternic în credința sa în fața unei mari opoziții și ÎNTOTDEAUNA ne-a arătat spre harul Domnului nostru. El avea o inimă de păstori pentru turmă. Eu am fost cu adevărat fericit să-l cunosc și să stau sub învățătura lui în ultimii 15 ani. Ne va fi foarte dor de el, dar ne bucurăm că nu mai suferă și se închină acum Mântuitorul lui. Aștept cu nerăbdare să-l revăd într-o zi în glorie!

Cand ma gandesc la dânsul mă gandesc la smerenia lui si cred ca acest verset este potivat legat de cum a trăit el viața lui:

„Smeriţi-vă deci sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalţe! Aruncaţi toată îngrijorarea voastră asupra Lui, fiindcă Lui Îi pasă de voi!” 1 Petru 5:6-7 Cu drag, Mike

Pentru mine, prezența și influența fr. păstor Vasile Taloș a fost simțită în momentele majore ale vieții. Cu toate că nu am fost membru în bisericile păstorite de dânsul, slujirea fr. Taloș a trecut dincolo de limitele parohiei sale locale. L-am cunoscut din anul 1980, odată cu venirea mea în București, la sfârșitul anilor de liceu, pentru a-mi începe viața de student. Cu toate că frecventam pe atunci Biserica ”Nădejdea” din cartierul Giulești, ajungeam deseori în Biserica din str. Mihai Bravu împreună cu alți studenți din perioada anilor 1980-1990. Din anul 1986, la invitația dânsului, cursurile făcute ”underground” în Biserica din str. Iuliu Valaori au constituit baza formării mele pentru slujire. În anul 1988, fr. Taloș a oficiat actul căsătoriei mele cu Ema, rugându-se pentru binecuvântarea vieții noastre de familie. Tot dânsul m-a lansat în cariera educației creștine, invitându-mă să fiu profesor și director al Liceului Baptist, înființat de asemenea prin viziunea și la inițiativa fr. Taloș în anul 1990. Mi-amintesc și acum acea duminică dimineața, când, după serviciul din biserică, mi-a propus să accept poziția de director al acestei școli ce urma să-și înceapă cursurile în acea toamnă. Mi-a dat termen de gândire până la următorul serviciu de după-amiază, cu condiția ca răspunsul să fie ”da”. Avea un stil direct și convingător. Am învățat atunci lecția curajului și determinarea de a merge înainte, în ciuda împotrivirilor și a obstacolelor care-ți stau în cale, o lecție pe care am trăit-o în multe situații din viață. Apoi, în anul 1993, m-a încurajat și susținut pentru a-mi începe slujirea pastorală în Biserica ”Betania” din str. Popa Rusu. Am descoperit atunci, mai mult ca oricând, inima dumnealui de păstor vizionar, pentru care ”Împărăția lui Dumnezeu” era mai mare decât parohia noastră locală, așa cum obișnuia de multe ori să spună. M-au impresionat mereu și i-am apreciat tactul, căldura sufletească, deschiderea, pasiunea și viziunea dânsului. Numele fr. Vasile Taloș rămâne legat de multe proiecte, slujiri și comunități de credință, care sunt ca o moștenire lăsată peste ani pentru mișcarea evanghelică din țara noastră și de pretutindeni. Fie ca mângâierea și binecuvântările Domnului să rămână peste sora Cornelia, familia Corinei și a lui Claudiu, precum și peste Biserica ”Bunavestire”.

Cu deosebită prețuire, Liviu Căprar.

Ce frumoase erau colindele cu dînsul Odata pe. scară la fr Ursache mincam cîrnații că nu aveam loc toți in casă cel mai bun păstor ,neobosit,cel mai mult îmi plăcea cum zicea Cornelia în predici și în vechiul Mihai Bravu cum venea să ne salute la repetițiile cu Magda Drîmbăreanu din sălile pline de copii!ce fericit a fost cînd dora lui s a întors la Domnul cu Lisi bucuria asta nu o să o uit niciodată și înmormîntarea sorei mele cu predica dînsului!!odată sus ne om vedea!!

L-am cunoscut pe Fratele Taloș în 2005, cand am venit în București la studii. Din prima mea duminica in Bucuresti, am venit la Bunavestire la sala Dalles si o familie ne-a invitat la masa pe mine si surorile mele. Era familia cumnatului fr. Talos, fratele Sandu si sora Sanda Mihalache. Mi s-a parut extraordinar de primitor si autentic totul, si a ramas singura mea biserica. La inceput, desi parea asa de cald si abordabil ca pastor, mi se parea si intimidant gandul de a vorbi unu la unu cu Fr. Talos.Totusi inca din primul an de studentie am indraznit sa ii cer o audienta, pentru ca vroiam sa plec in India in misiune. Nu stiam cum va reactiona, dar m-a uimit caldura cu care mi-a raspuns si si-a facut timp chiar in saptamana urmatoare sa vorbim la biroul din Popa Rusu. M-a incurajat, dar a zis sa ma implic intr-un grup mic, sa ne cunoastem. Si m-a invitat chiar la grupul din casa dumnealui, pe strada Mosilor. Ce emotii am avut cand am batut la usa la prima intalnire! Si ce pace inaltatoare am avut cand plecam dupa fiecare intalnire de grup!

Au fost 15 anii pretiosi in care am avut harul sa cunosc intelepciunea fratelui Talos atat in cadrul serviciilor bisericii, a grupului mic de casa, a lucrarii de tineret unde m-a invitat sa ma implic, cat si a multelor discutii personale. A fost la curent cu toate schimbarile si etapele din viata mea, a fost sfatuitorul, mentorul, duhovnicul meu. M-a consiliat si sfatuit de atatea ori, cu atata blandete si intelepciune, am plans, am ras, am inteles si mai bine Harul în prezența dumnealui. Am simtit cat tine la mine, ca un tata, ca nu sunt doar o persoana din sute, ci ca eu si fiecare in parte contam. Nu numai general in ochii lui Dumnezeu, ci si personal in ochii pastorului nostru. M-a incurajat mereu sa slujesc, mi-a multumit pentru slujire si m-a motivat mai mult, m-a cununat, mi-a binecuvantat copiii.

Am atatea amintiri frumoase, si profunde, si haioase, si marcante pe viata…

Nimeni nu contesta ca fratele Talos avea o memorie excelenta, insa uneori, era de inteles ca, la ce multe persoane noi cunostea, facea de mai multe ori cunostinta cu ele. 🙂 Asa si cu mine si surorile mele la inceputuri in 2005. La finalul unui program la sala Dalles, Fratele Talos si Sora Cornelia vin entuziasmati spre mine, ca doi copii la un concurs si ma intreaba: “Mai, pe parcursul vacantei vorbeam cu Cornelia si nu mai retineam numele tau… Eu ziceam sigur ca incepe cu “Lacra”, dar Cornelia zice sigur ca se termina cu “ița”. Deci sa fie oare Lăcrămița!?”, intreaba el cu speranta. Cat am ras impreuna, combinasera “Lăcrămioara” cu “Crăița”.

Nu am vazut, nu am auzit tineri vorbind cu atata dragoste de pastorul lor precum tinerii din Bunavestire. Si nu vorbind de la distanta doar, ci dorindu-i prezenta in toate intalnirile si activitatile lor.

Povestea de dragoste pe care nu ne mai saturam sa o auzim este a familiei Talos: nu vom uita niciodata sufletul lui tanar, vesnic indragostit de sora Cornelia, pasiunea cu care povestea cum au stabilit data nuntii la prima intalnire, sfaturile profunde despre o casnicie in Dumnezeu.

Tin minte o tabara de tineret la Voronet in 2010 in care ne bucuram maxim cand venea Fr Talos sa joace jocuri de masa cu noi seara. Nu stiu sa fie multe comunitati de tineri care sa isi doreasca sa joace jocuri in tabara cu pastorul senior, pentru ca fara el nu ar fi la fel de distractiv. Vai, si cat am ras toti atunci… l-am vazut pe Fratele Talos cu ochii plini de lacrimi de ras, rosu la fata, cu o mana tinandu-se de burta, cu cealalta mana tinandu-se de masa, si apoi lasandu-si capul pe masa de ras…un ras asa de cald si molipsitor, o bucurie a vietii, o naturalete care imi e intiparita in minte.

Ce inseamna sa stii sa spui tinerilor sa isi tina calea curata… dar sa stii si sa cobori pe calea lor, si sa te joci cu ei, sa razi cu ei, sa plangi cu ei, sa ii corectezi cu blandete si fermitate, fara sa ii judeci, ci aratandu-le dragoste si dandu-le directie. Sa fii acolo printre tineri un om care arata spre Hristos, nu un pastor care arata cu degetul.

Am ajuns pana la urma in misiune si in India, si in Etiopia, si in Cuba. In Cuba chiar cu Fr Talos si Slavic.

Cand eu si Andrei i-am spus ca am dori sa mergem cu dansul si Slavic in Cuba, s-a bucurat. Eu i-am spus ca pot ajuta acolo putintel cu tradusul din spaniola în romana, pentru ca am invatat ceva fara sa vreau de la televizor, dar i-am zis ca nu mai vorbisem insa in viata mea spaniola cu cineva. Dansul a anuntat insa in biserica ca voi fi traducator in Cuba, ceea ce i-a dat emotii lui Andrei. Pe avion spre Cuba Andrei ma tot intreba: “Dar tu chiar stii sa zici ceva in spaniola? Ce te faci acolo?” Eu ziceam: “Eh, sper macar ca Fr Talos a inteles sa ma puna sa traduc doar din spaniola in romana, macar atat pot face”. Ei bine, cand am ajuns in aeroport in Cuba, fratele Talos m-a aruncat direct in ring si m-a pus pe loc sa vorbesc si sa le traduc conversatia cu Pastorul Ramon. Vrand nevrand, am inceput brusc sa vorbesc spaniola, si sa traduc orice unde era nevoie, chiar si predici in biserica. Incantat, Fratale Talos spunea tuturor ca am primit “darul vorbirii in limba spaniola” si ca sunt ca “argintul viu”.

La nunta mea si a lui Andrei, pe o ploaie torentiala afara, a spus ca a fost prima nunta la care el ca Pastor a ajuns după mireasă. 🙂 Chiar incepusem sa am putine emotii acolo in fata, cand vedeam ca nu mai apare.

Ramanem cu asa multe sfaturi, predici, studii, exemple de la Fr. Talos… dar cel mai mult cred ca raman cu gandul dragostei… Dragostea de Cuvant care iti creste dragostea pentru Dumnezeu. Dragostea pentru Dumnezeu care se concretizeaza in dragostea de oameni. Dragostea pentru Biserica care inseamna dragoste pentru madularele din Biserica. Cat de bine a trait Fr Talos acest lucru! In ziua de azi mai toti ne plangem de lipsa de timp… cum se face ca un pastor, lider asa de ocupat ca Fr Talos a avut timp pentru noi toti… Toti ne simtim iubiti in mod special de dansul, tocmai pentru ca a avut timp, zambete, sfaturi, caldura, atentie pentru fiecare. Nu a fost separat de noi de inaltimea amvonului. Ci a fost prezent, accesibil, abordabil, deschis, atent.

Acum e separat de noi doar in trup. Pentru putina vreme, pentru ca ne vom reuni. Si multi vom ajunge in cer datorita slujirii Fr. Talos. Frumoasa mostenire aici jos, minunata cununa acolo sus!

Cu nenumarate lacrimi, cu dragoste si dor pentru totdeauna, Crăița Ene-Goagă

Multumesc Domnului pentru fratele și pastorul nostru Vasile Talos! E un har deosebit, un dar de la Domnul, un înainte mergător către Hristos!Rar am întâlnit un crestin, care sa fie atât de îndrăgostit de Hristos și de Cuvântul Lui și care a trăit ceea ce a vorbit. Domnul i-a dat un dar special de intelepciune. Slava Domnului, pentru felul in care Și-a făcut decunoscut Numele prin dansul! Ne rugam Domnului ca Dumnezeul oricărei mangaieri sa mângâie pe sr Cornelia, pe Claudiu și Corina, cu familiile lor, precum și pe celelalte rude. Suntem alături de ei, ne rugam pentru ei și vrem sa le stam la dispoziție, când au nevoie.
Cu recunoștință, Lidia Stefanide

Joi 3 decembrie era ultima dată când vorbeam cu fratele Taloș.
(Tatăl meu – Geabou Pascu și fratele Taloș au fost buni prieteni și colaboratori în lucrarea Domnului în acele vremuri de grea persecuție comunistă. Dumnezeu i-a folosit în mod special pentru binecuvântarea frățietății creștine din România. Am îngrijit de tatăl meu în ultimele zile de viață dar am regretat că nu mi-am făcut timp să stau de vorbă cu el mai mult despre experiența lui cu Dumnezeu în comunism.)
În speranța de a nu repeta greșeala, am intenționat să fac un interviu cu fratele Taloș. Primisem consimțământul dânsului dar din cauza pandemiei și a unor probleme de sănătate (pe care le-am avut noi) a trebuit să amânăm. În data de 3 decembrie, fratele Taloș mi-a spus să mai amânăm puțin, „s-o lăsăm după sărbători.” N-am înțeles atunci că era vorba despre sărbătoarea întâlnirii cu Domnul în glorie.Când faci un interviu cu cineva, fie vrei să cunoști mai bine viața și experiența acelei persoane fie folosești această metodă pentru a promova acea persoană. Cât privește popularitatea, fratele Taloș nu avea nevoie de popularitate. Oamenii mari, sfinții lui Dumnezeu, nu au nevoie de interviuri care să îi facă cunoscuți. Faptele lor, vorbele lor, caracterul lor, sacrificiul lor—investiția lor în timp este aceea care i-a făcut deja cunoscuți. Memoria lor rămâne viu întipărită nu într-o înregistrare video sau audio, în filele unei cărți sau publicații ci în conștiința și amintirea oamenilor care au fost atinși și binecuvântați de viața lui.

Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru modul în care a lucrat prin fratele Taloș în vremurile de persecuție grea a comunismului. Curajul, înțelepciunea și credința lor au fost încurajare dar și motivare la o viață de biruință creștină pentru frățietatea creștină din România comunistă.
Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru modul în care a lucrat prin fratele Taloș după revoluția din 89. Proaspăt ieșită din întunericul persecuției ideologice și politice a comunismului, biserica din România se trezea în zorii libertății. Ce să faci cu libertatea… când nu știai ce este ea? Fratele Taloș a fost unul dintre aceia care a știut să-și facă drum și să profite de oportunitățile pe care libertatea le oferea. A fost omul care i-a ajutat și pe alții să-și găsească propriul drum în viață și lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea misionară, plantarea de biserici și recrutarea de noi slujitori pe câmpul evangheliei au luat amploare în uniunea baptistă prin fratele Taloș.
Fratele Taloș a fost nu doar un bun vizionar dar a fost și un păstor adevărat. Nu doar un om ce purta titulatura de păstor ci un om cu inimă de păstor. Creșterea frumoasă a Bisericii Bunavestire – lucrarea credinței lor, osteneala dragostei lor și tăria nădejdii lor în Domnul Isus dovedesc că au avut parte de o păstorire caldă, blândă și înțeleaptă.
În mijlocul turmei bisericii l-am văzut pe fratele Taloș –păstorul, cu blândețe, dragoste și răbdare. La congresele cultului însă l-am văzut pe fratele Taloș – liderul și patriarhul. Am văzut autoritatea și siguranța cu care cârmuia lucrări tensionate ale congresului- și se făcea liniște. Înțelepciunea și lumina pe care le arăta în sfatul lui erau recunoscute de toți– un Iov al vremurilor noastre care, atunci când se ridica să vorbească „toți mai marii își puneau mâna la gură” și ascultam atent ce avea să spună.
Îi mulțumesc lui Dumenzeu pentru sprijinul pe care l-a oferit Bisericii Calea Domnului din Alexandria (biserică pe care o păstoresc). În vremuri grele de încercare, fratele Taloș ne-a stat alături prin sfătuire, prin vizite personale de încurajare, prin frați și surori trimiși să slujească împreună cu noi și chiar ajutor financiar în mod constant. Biserica Baptistă Calea Domnului a fost și încă este binecuvântată prin lucrarea fratelui Taloș.
Personal sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru fratele Taloș. Eu îl consider printre titanii credinței care au ieșit în linia întâi din vremurile zbuciumate ale persecuțiilor comuniste. CU TOATE ACESTEA …era un om smerit—de unde știu asta? Își făcea timp să stea de vorbă chiar și cu mine.
Cu puțin timp înainte ca tata să plece la Domnul, într-o perioadă foarte grea de încercare pentru familia noastră, fratele Taloș și-a făcut timp să ne viziteze. Erau ultimele zile ale tatălui meu pe acest pământ. S-a rugat pentru el, a cântat cu noi… a fost o încurajare pentru noi. Tatăl meu l-a rugat pe fratele Taloș „să aibe grijă și de mine”. Pe lângă grija față de tatăl meu muribund, trăiam atunci cea mai grea perioadă de încercare în ce privește lucrarea. La mai puțin de o săptămână tatăl meu urma să fie chemat acasă la Domnul.
În contextul acesta, m-am bucurat să cunosc mai mult inima fratelui Taloș. Ori de câte ori aveam nevoie de un sfat, de o îndrumare sau încurajare, sunam pe fratele Taloș. Cu voce blândă și calmă, niciodată grăbit sau superficial, fratele Taloș își făcea timp chiar și pentru mine. Uneori convorbirile noastre atingeau chiar și ora.

Despărțirea de cineva drag întotdeuna este dureroasă. Dar aici, pe lângă durerea inevitabilă, este și bucurie: bucuria că fratele Taloș și-a încheiat frumos alergarea și lucrarea. A fost un om care a trăit cu rost, cu folos, cu impact. A fost credincios lui Dumnezeu în lucrarea care i-a fost încredințată. Și mai este ceva—mai este bucuria revederii în glorie, cu Domnul; acolo unde nu mai sunt lacrimi și durere, acolo unde nu mai este despărțire.

Dumnezeu să mângâie pe sora Cornelia. Fratele Taloș n-ar fi fost cine a fost dacă n-ar fi avut alături o soție binecuvântată de Dumnezeu cu credință, putere, răbdare, bunătate și smerenie.
Dumnezeul oricărei mângâieri, să vă întărească sora Cornelia în nădejea care nu înșeală a marii învieri și a glorioasei revederi în prezența Domnului nostru Isus Hristos!

Geabou Mihail și Emanuela, Biserica Baptistă Calea Domnului

Scumpa Cornelia,
In aceste momente, vreau sa stii ca sufleteste sunt alaturi de tine si de intreaga familie, pe care, prin har, am cunoscut-o.Ma rog ca Domnul nostru, care ne iubeste si ne cunoaste toate suferintele , sa va stearga lacrimile
si sa va ajute sa mergeti inainte!

Atat de greu imi este sa scriu acest mesaj…

Inca de cand am aflat vestea plecarii dintre noi a Fratelui Talos, am ramas fara cuvinte. N-am stiut cum sa-i consolez pe cei din jur, pe cei apropiați, n-am știut cum ar trebui sa raspund la intrebarea „Ce mai faci?”. Ar fi fost o minciuna sa spun ca sunt bine.

Ultima data cand am vorbit cu fratele Talos a fost cu putin timp inainte sa fiu anuntata ca a fost internat in spital. Isi dorea sa inteleaga mai bine cum functioneaza social media si cum influenteaza comunitatea noastra. I-am promis ca ii voi pregati un raport si ca, atat cat ma voi pricepe, ii voi raspunde la toate intrebarile. Vestea internarii ne-a ingrijorat, insa nu aveam niciun dubiu ca se va intoarce curand. Primeam des vesti incurajatoare si am hotarat sa astept sa se intoarca acasa, abia apoi sa il sun si sa-i trimit materialul pregatit. Din pacate, nu am mai avut ocazia.

Imi este tare greu sa ma gandesc la Fratele Talos la trecut, pentru ca il asociez in mintea mea cu tot ce tine de viata. Era plin de energie, de idei, nu obosise sa invete si voia sa incerce lucruri noi. Nu doar ca ne permitea noua sa venim cu lucruri noi, ci el insusi dorea sa le inteleaga si sa le foloseasca. Imi era drag sa ii arat cum poate folosi softuri si aplicatii, faceam asta adesea si cu bunicii mei. Insa eram cu adevarat impresionata de cat de repede invata dansul. Era suficient sa ii arat o data si apoi dorea sa il las sa continue singur. Ce mare onoare am avut ca am lucrat indeaproape in ultimii ani! Am lucrat cot la cot pentru cartea „Doamne, invata-ne sa ne rugam”, am ales impreuna imagini pentru celebrarea bisericii, am gandit impreuna, in detaliu, anunturi si vizualuri pentru social media. Am creat, modificat, schimbat si creat din nou tot felul de materiale. Nu era mereu de acord cu ideile noastre, cu culorile sau imaginile alese, insa ne impingea intotdeauna spre mai sus si spre mai bine. Candva i-am spus „Frate Talos, la asa ceva chiar nu m-as fi gandit…!” iar dansul, cu un ton vesel, mi-a raspuns „pai de-aia aveti pastor.”

Mi-a fost greu sa scriu acest mesaj si pentru ca stiu cat de mult conta pentru dansul fiecare cuvant. Si m-am temut ca acest mesaj nu va reusi sa transmita toata dragostea si respectul profund pe care i-l port.

Bunavestire pentru mine a inceput cu Fratele Talos. Cel mai mult am apreciat la dansul modul cum vedea biserica: o comunitate autentica, vie, o comunitate formata din oameni, nu ziduri reci. O comunitate a oamenilor la rascruce de drumuri, asa cum am fost si eu, candva, cand i-am trecut pentru prima data pragul. O biserica ce pune accent nu pe forme, ci pe continut, unde esti acceptat si inveti sa dai mai departe harul primit.

Desi am editat zeci de poze ale fratelui Talos, o voi lasa mai jos pe cea care este preferata mea, care surprinde, cred eu, cel mai bine spiritul său mereu tanar, pofta de viata si modul cum reusea sa ramana relevant si se facea iubit de oricine, indiferent de generatie.

Fratele Talos a fost pentru mine un mentor spiritual, un model de lider, un exemplu de urmat. Bunavestire a inceput pentru mine cu Fratele Talos, dar va continua in fiecare zi prin viziunea pe care ne-a lasat-o mostenire. Doamne, ajuta-ne sa ne putem ridica la nivelul exemplului pe care ni l-a dat si sa continuam munca lui, pasiunea lui, de a sluji lumea cu har.

Catalina Matei

În anul 2016 datorita unor situații triste am plecat din biserica în care am fost 23 ani  si nu știam unde sa merg cu familia mea.

O prietena credincioasa m a invitat și într o duminica am pășit în biserica Bunavestire. Ne-am așezat și am ascultat toată slujba, Predica, Rugăciunile, Cântările si parca eram într-o alta atmosfera diferita și plina de căldură fata de locul de unde plecasem. Cineva mi-a spus sa ma prezint în câteva cuvinte, atunci am văzut pe fratele Talos și am scris pe o hârtie numele si din ce biserica vin. Am fost la dansul și mi-a spus sa las hârtia pe scaun. Asa am făcut și la încheierea serviciului divin am plecat acasă.

Eram bucuroși ca avem o biserica unde putem merge. În aceeași zi, la ora 15, suna telefonul.Incredibil, Fr. Talos era la telefon. Nu puteam sa vorbesc de emoții. Mi-a spus ca ar dori sa treacă pe la noi si a venit, împreună cu fratele Victor. Înainte să ajungă vorbeam cu soțul meu: „Oare de ce vine? Trebuie sa explicam situația noastră?” și eram f. emoționați.

A venit si a stat cu noi dar nu ne-a intrebat absolut nimic despre motivul pentru care am plecat din vechea biserica sau ce s-a întâmplat…
Insa am povestit eu totul din proprie initiativa, ca să știe situația noastră…. Ce pot sa va spun? Niciun comentariu, niciun cuvânt de judecata. Ne-a vorbit cu multa dragoste și căldură despre aceasta comunitate de la Bunavestire, ne-a spus despre grupurile de părtășie, despre Dragostea Domnului Isus si ca aici se dorește ca cel care vine sa se apropie tot mai mult de Domnul Isus Hristos. Ne a copleșit aceasta atitudine… Ne așteptăm să fim judecați.

Acest slujitor al Domnului Isus, fratele Talos, a venit la noi în aceeasi zi în care noi am pășit în biserica Bunavestire. Ne-a uimit dar și încurajat sa mergem în continuare la biserica, unde vom fi primiti, integrati si asa a fost. În câteva săptămâni simteam ca suntem de o viata, aici, în biserica dragostei, păstorita de fratele Talos.

I-am spus ca fiica noastră peste 2 săptămâni se căsătorește dar cu o persoana care încă nu-l cunoaște pe Domnul Isus. Și dansul a întrebat: „Cine o sa-i dea binecuvântarea?” Noi am spus ca am rugat un frate din biserica, dar dansul hotarat a spus „Vin eu!” O Doamne! Am plâns de bucurie. De abia venisem si dansul a dorit sa dea binecuvântarea fiicei noastre și soțului sau! O dragoste pe care nu am intalnit-o în toată viata mea!

A fost o nunta binecuvântată. Ginerele nostru a început sa vina la biserica fiind atras de Dragostea din jur a frățior a surorilor. Alături de fiica noastră a adus copilul si a fost binecuvântat de fr. Talos.

Acestea sunt cateva minuni trăite de noi în aceasta biserica. Nu am mai plecat de aici. Unde sa plecam? Mereu am primit un cuvânt din partea Domnului Isus, am fost zidiți în credință în sufletele noastre. Oameni calzi, carora le pasa de cei din jur. Iar Hristos este autentic și prezent în viata practica a tuturor!

Niciodată nu o sa uit acele momente când fratele Talos ne-a întins o mana de dragoste, de bunătate, care izvora din Domnul Isus Hristos, care este Dragoste!

Mulțumim frate Talos! Știm ca cerul se bucura de dumneavoastră! Și noi așteptăm să ne întâlnim acolo sus, în slava, unde vom canta și vom lauda pe Cel care ne-a adus iertare. Dragoste și mântuire! Doresc sa transmit condeante sorei Cornelia și familiei!

Îmi aduc aminte că l-am cunoscut pe scumpul nostru fr Pastor V.Al.Talos în anul 1994, la biserica Bunavestire, predica într-o joi seara.

Am ascultat predica in accea seara și mi-am spus trebuie sa viu să îl mai ascult , deoarece îmi plăcea foarte mult cum predica, vocea dansului calda, explica totul, privirea dansului care se oprea și la mine. Mă simțeam așa bine. Aveam pe atunci 13 ani jumate spre 14.ani. Am revenit și în alte seri la biserică si se auzea vocea dansului, prin difuzoare, cum intrai în biserică.

Mi-amintesc cand m-a intrebat: „Gaby ce ai spune te rog daca te-ai muta in Biserică Bunavestire și ai conduce și tu școala duminicală?Este o biserică la început de drum, ție îți place la școală duminicală, ai fii de la început, ce spui, accepți? Eu atunci îmi aduc aminte că nu i-am răspuns pe loc, am spus că mă mai gândesc. P.V.Al .Talos mi-a spus atunci „bine, îți las timp de gândire.”

Dupa o vreme, i-am dat răspunsul că „da, accept acesta provocare a Dansului.” Am participat și eu la școală duminicală sa conduc grupe de copiiii;

Îmi aduc aminte și acum că odată l-am surprins cu un buchet de flori ptr ziua dansului ptr 19 mai.,atunci nici nu știa că eu mă interesasem când este ziua dansului de naștere. A zâmbit. Si la tineret se simtea bine cu noi, făceam și jocuri, nu mai îți venea să pleci de la serile de tineret când vorbea dânsul, era o plăcere și o onoare ptr noi.

De ziua mea, cand împlineam 19 ani, am primit un buchet mare de trandafiri roșii. Recunosc că Fr .Drag scump V.Al.Talos m-a surprins într-un mod frumos, a zâmbit spre mine spunandu-mi cu alte cuvinte :”Credeai că nu știu că este ziua ta, nu? Uite că suntem și noi pregătiți ptr ziua ta.” M-a îmbrățișat atunci prima data cu atâta dragoste, cu atâta căldură și parcă nici eu nu mai vroiam sa ii dau drumul din brațe. După care m-au îmbrățișat și ceilalți frați și surori.

Draga familie Talos mulțumesc foarte mult că ați ingaduit să îl am și eu așa de aproape pe P.V.Al.Talos langa mine ,și mulțumesc foarte mult și ție Dragul meu Claudiu că l-ai lăsat în viața mea să îl cunosc, sa petrec timp prețios alaturi de dânsul, îți mulțumesc ptr sacrificiul pe care l-ai făcut ptr mine, Dumnezeu să îți răsplătească și să îți mângâie inima ție și familiei tale.

Sora Cornelia întotdeauna fr .Pastor V.Al.Talos v-a apreciat foarte mult, v-a iubit mult ;va purta de grijă mereu. Imi spunea mereu :stai sa văd ce face soția mea draga s.Cornelia, după ce vorbea cu dvs la telefon era liniștit și avea un zâmbet mereu pe fata când venea vorba de dvs. Eu v-am iubit,va iubesc ,va apreciez ,sunteți în inima mea și veți fii mereu.

Va mulțumesc Fr Pastor,scump și drag V.Al .Talos care întotdeauna ați fost ptr mine mai mult decât un Pastor:un mentor minunat,un om extraordinar ,un tata minunat ;unchi,bunic va uitați la mine cu o dragoste necondiționată, vorbeați cu mine, v-a pasat de mine mereu, m-ați adoptat în familia dvs.ce privilegiu ptr mine și ce onoare. Ramaneti ptr mine, tata V.Al.Talos , o stea pe cerul meu mereu. Acum simt Cerul mai aproape de mine de când ați plecat și îmi doresc sa vina aceea zi să mă întâlnesc cu D.V.S. și cu Domnul Nostru Cel Sfânt. Exista Înviere cu adevărat. Ma rog ptr voi toți , dragii mei. Multumesc.

Draga noastra sora Cornelia, dorim ca Domnul Isus, Pastorul nostru sa va mangaie, cum numai El o poate face! Suntem tristi, dar nu fara Speranta! Ne aducem aminte cu atata dor, de clipele frumoase, petrecute impreuna, in afara timpului de inchinare, care pentru noi a insemnat bucurie, binecuvantare.
Ne dorim sa va putem fi alaturi si un sprijin oricand aveti nevoie. Domnul Isus, Pastorul nostru cel Bun, il are acum pe fratele Vasile langa El. Suntem convinsi ca El va va purta si pe dumneavoastra in continuare , va va intari si calauzi in tot ce aveti de intampinat. Psalmul 23, este pentru noi un cuvant de promisiune si mangaiere, in aceste momente. Va iubim si pretuim tot sacrificiul pe care l-ati facut in toti acesti ani pentru Familia Bunavestire, de care suntem legati toti!

1. Domnul este Pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.
2. El ma paste in pasuni verzi si ma duce la ape de odihna;
3. imi invioreaza sufletul si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau.
4. Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie.
5. Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el.
6. Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.

Am mers pe urmele sale.
Şi uneori nu puteam să-l ajungem. Ne dădea lecţii de urcuş rapid. Fie pe muntele Suhardul Mic, fie peste probleme spirituale sau organizatorice.
Aveam mereu în minte: Urmează-l pe fratele Taloş! Treizeci de ani am făcut asta şi a fost extraordinar. Unul dintre sfaturile sale era: „Când cineva îţi taie craca de sub picioare, Dumnezeu îţi dă aripi de vultur. Zboară!”
Aşa că nu ne vom opri, chiar dacă a luat-o cu mult înainte. Şi acum vrem să mergem cât putem de repede tot pe urmele dânsului. În Sus.
Şi când nu mai putem, zburăm.

Cat de greu este sa exprimi cateva cuvinte in astfel de situatii! Stim ca fratele Talos avea „mijlocul incins si faclia aprinsa” si ne mai linistim. Ma rog Domnului sa mangaie familia indurerata, sa intareasca grupul de pastori pentru a calauzi biserica in buna intelegere si sa incurajeze biserica pentru a merge mai departe cu bucuria ca ne vom intalni in curand cu fratele Talos acolo sus, langa Domnul. Si ce ne mai mangaie este Cuvantul Domnului care ne spune in Psalmul 116:15: :”Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El.”

“Misiunea din Cuba este cea mai dragă inimii mele”

Păstrez viu în memoria mea momentul când am ascultat mărturia plină de entuziasm a fratelui Taloș în Biserica Baptistă Harul din cartierul Titan, în București, unde eram membră la vremea aceea. Am rămas străpunsă în inima mea la vederea imaginilor cu frații noștri care trec prin felurite încercări, dar care se bucurau în Domnul “cu o bucurie negrăită și strălucită” și am început să mă rog dacă Domnul mă cheamă și pe mine pe acele meleaguri. Răspunsul a venit, providențial Dumnezeu mă echipase și prin învățarea limbii spaniole, iar în primăvara anului 2012 se înfăptuiește prima călătorie misionară făcută în Cuba cu o echipă formată exclusiv din români, din care am făcut parte. Tot ce am trăit pe câmpul de misiune a dat viață tabloului pe care doar mi-l închipuisem din povestirile adevărate ale părinților și bunicilor mei. Fratele Taloș fusese invitat de către pastorul Steve în Cuba cu un înainte. Tot ce Dumnezeu a îngăduit în perioada de comunism din România în viața fratelui Taloș a fost o mare încurajare și mângâiere pentru frații care se află încă în acest sistem. Am fost curioasă sa aflu de ce a încheiat lecturarea dosarului de la Securitate doar la jumătatea lui, l-am întrebat cum a iertat frații care l-au trădat, despre cicatricea vizibilă pe fața dânsului, despre ce înseamnă să fii un lider. “Nu există întâmplare, ci numai voia Domnului”, acestea sunt cuvintele cu care fratele Taloș m-a încurajat în momente cheie din viața mea. Cuvintele acestea aparțin fratelui Nicolae Moldoveanu ca răspuns atunci când fratele Taloș l-a întrebat care a fost cea mai prețioasă lecție învățată din perioada când a fost în închisoare.

După ce ne-am întors din misiune, pentru următorii ani, am fost tălmaciul fratelui Taloș, traducând scrisori din și spre Cuba. În luna ianuarie 2020 a dorit să își planifice vizitarea fraților cubanezi și a copiilor dânsului, astfel încât să prindă și nunta noastră. Chiar și în scrisoarea pe care o împărtășesc cu d-voastră, mereu își exprima dorința de a se reîntoarce pe acele tărâmuri îndepărtate, lucru care s-a întâmplat doar în anul 2013.

În următoarele călătorii misionare, Dumnezeu m-a călăuzit spre o altă margine a pământului, dar atât eu cât și întreaga echipă medicală am primit susținerea fratelui Taloș și a bisericii Bunavestire, așteptându-ne cu dragoste de fiecare dată acasă, să spunem ce lucruri mari a făcut Domnul pentru noi.

Sora Cornelia, mai știți când m-ați vizitat la spital și m-ați mustrat cum se face că d-voastră și fratele Taloș veniți în vizită la mine, în loc să fie altfel?! Dumnezeul oricărei mângâieri, Acel care a promis că ne va purta până la sfârșitul zilelor noastre, și când trecem prin valea umbrei morții să vă cuprindă în brațele Lui iubitoare. Sunteți în atenția Domnului Isus și în rugăciunile mele! Închei cu scrisoarea fratelui Taloș, scrisă în data de 18 iunie 2012 fraților pe care i-a slujit în Cuba.

„Dragii mei,

chiar dacă vă scriu cu întârziere, vreau să știți că în fiecare zi mulțumesc lui Dumnezeu pentru voi toți. Misiunea din Cuba este cea mai dragă inimii mele. Așa cum v-am spus când am fost la voi, anul trecut am venit în Cuba pentru a retrăi experiențe din perioada comunistă. M-am bucurat să văd că voi aveți mai multă libertate decât aveam noi în acea perioadă. Dar cel mai mult m-am bucurat de voi și de ceea ce Dumnezeu lucrează în voi și prin voi în mijlocul unui popor pe care îl consider atât de deosebit. Vizita din anul acesta m-a ajutat să vă descoper și mai mult și să ne apropiem mai mult unii de alții. Sunteți ca familia mea, pentru că sunteți familia lui Dumnezeu. Bucuria voastră strălucitoare, în mijlocul multor încercări și nevoi, ne inspiră pe noi cei din România și oriunde depunem mărturie despre voi, bisericile de aici sunt înviorate și entuziasmate de mărturia voastră. Mă rog Domnului să am ocazia să vin la voi și în primăvara viitoare.

Fiecare an, fiecare lună, săptămână și zi ne apropie de viitorul plin de slavă al Domnului Isus Hristos, așa cum Mântuitorul S-a rugat pentru noi: “Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.” Ioan‬ ‭17:24-26‬

Cea mai mare binecuvantare de care avem parte astăzi este descoperirea continuă pe care Domnul Isus, prin Cuvântul Bibliei și iluminarea Duhului Sfânt, o face pentru noi cu privire la bogăția și frumusețea caracterului (Numelui) Tatălui Ceresc, astfel ca dragostea Tatălui pentru Fiul Său, să se manifeste în noi. Nu ne putem dori nimic mai mult decât să avem parte de dragostea cu care Tatăl L-a iubit și Il iubește pe Fiul. Doresc ca această dragoste care întrece orice pricepere să vă umple inimile pentru El și unii pentru alții. Vă iubesc mult în Domnul și vă transmit salutările și dragostea soției mele și a bisericii Bunavestire.

Cu drag, pastor Vasile Alexandru Taloș”.

Vasile Alexandru Talos a fost pastorul nostru, care ani la rând ne-a învățat lecția iubirii, a iertării și a compasiunii, o icoană vie a lui Hristos.
A lucrat pentru gloria Domnului și a plecat în glorie, lăsând în urmă o lucrare demnă de urmat.
A avut alături o familie care s-a sacrificat pentru lucrarea măreață la care a fost chemat.
S-a stins o stea pe pământ, dar acum este în sărbătoarea îngerilor.
Va rămâne veșnic în inimile noastre ale tuturor.

Amintiri primite de la cititori

Înregistrarea Slujbei de Priveghi este disponibilă aici.

Înregistrarea Serviciului Divin in memoriam Vasile Al. Talos este disponibilă aici.

Serviciul de Comemorare este disponibil aici.

Mesaje


Lasa un comentariu

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.