Citește Psalmul 4
Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu corzi. Un psalm al lui David.
1. Răspunde-mi, când strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!
2. Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea? Până când veţi iubi deşertăciunea şi veţi umbla după minciuni? (Oprire)
3. Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude când strig către El.
4. Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat: apoi tăceţi. (Oprire)
5. Aduceţi jertfe neprihănite şi încredeţi-vă în Domnul.
6. Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina feţei Tale, Doamne!”
7. Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului.
8. Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
Devoțional
Nimeni nu scapă de durere.
Oare de ce ne vine atât de ușor să uităm tot ceea ce știm despre Dumnezeu sau despre promisiunile Lui atunci cand noi înșine trecem prin suferință? De ce oare nu putem ca în momentul suferinței să demonstrăm aceeași încredere în Dumnezeu pe care o proclamăm cu atâta seninătate în momentele de normalitate? Trebuie să recunoștem împreună cu La Rochefoucauld că avem resurse nelimitate în a îndura suferințele altora, dar suntem complet pierduți în a face față propriei dureri.
Unul dintre cele mai certe lucruri din lume este că o să suferim. Nimeni nu scapă de durere. Un poet numea moartea „marele nivelator”. În același sens este și suferința, indiferent de vârstă, statut, naționalitate, suferința nu ocolește pe nimeni. Iar specific suferinței este că lovește atunci când ne așteptăm mai puțin. Dar exact în mijlocul necazului creștinul este copleșit de o pace similară cu cea a unui bebeluș care stă în căldura și intimitatea familiei sale, ocrotit de cei care-l iubesc atât de mult.
Pe cruce, Hristos a primit tot ce am meritat noi.
Am crescut în Mangalia, la malul mării. Pe la finalul toamnei erau furtuni destul de mari și, împreună cu câțiva prieteni mergeam pe faleză să vedem „nebunia” valurilor. Știți că falezele de pe litoralul nostru sunt împrejmuite de stabilopozi – niște stâlpi formați din patru picioare, ca niște stânci. Când veneau valurile mari aveam impresia, pentru o fracțiune de secundă, că stabilopozii erau luați de valuri; nu mai vedeam nimic, totul era doar apă. Dar după doar câteva secunde apa se retrăgea, iar stabilopozii erau acolo le fel de imobili și de fermi ca înainte.
Ești copleșit și acoperit de griji? Ești tulburat și nici măcar să te rogi nu mai poți? Tânjești după această pace despre care vorbește David? Vrei liniște mai presus de orice? Nu uita că valul va trece și marea se va retrage. Uită-te la Iisus despre care Pavel spune: pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a facut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. Pe cruce, Hristos a primit tot ce am meritat noi.
Prin Iisus, adevărata pace
Într-un sens putem spune că pe cruce Hristos a pierdut toată pacea ca noi să avem adevărata pace. El ne dă puterea ca în momentele cel mai grele să cântăm:
Când am pacea Domnului
În viața mea
De vifor eu nu sunt răpus.
Iar inima mea
Tot așa va cânta:
Bine e, bine e în Iisus!
Un articol de:
Lucian Bălănescu
Pastor
Pastor al bisericii Bunavestire din anul 2016, el este implicat în predicare și în lucrarea de tineret.
Lasa un comentariu