11 mai 2011

Eclesiastul

Eclesiastul

Autorul cărţii Eclesiastul este Solomon. El a primit de la Dumnezeu înţelepciune, bogăţie şi slavă (1 Împăraţi 3:1-15; 10:14-29). Solomon a compus numeroase pilde, zicători şi o mie cinci cântări, dintre care cea mai importantă este Cântarea Cântărilor (1 Împăraţi 4:20-34). Numele lui şi cel al Ierusalimului conţin cele trei consoane în ebraică ale cuvântului Shalom (S L M), care înseamnă Pace. În tot timpul domniei lui, regatul s-a bucurat de pace. Alianţele politice au fost pecetluite prin căsătorii cu femei păgâne care au îndreptat inima lui Solomon spre idoli. (1 Împăraţi 11:1-13). Inima lui împărţită a fost cauza divizării împărăţiei.

În ebraică titlul cărţii este Qohelet şi înseamnă Predicatorul. Qahal înseamnă Adunare, iar Qohelet este persoana care se adresează adunării. Astfel aici avem: Cuvintele Eclesiastului sau Cuvintele Predicatorului. Cartea este o predică construită din gândurile, întrebările, îndoielile, nelămuririle, observaţiile, experienţele şi sfaturile autorului. El se adresează omului îndrăgostit de viaţă, dornic să îi descopere sensul. Duhul Sfânt a folosit experienţa, căutările şi înţelepciunea lui Solomon pentru a adresa un mesaj relevant omului secularizat.

Cartea Eclesiastul este una din cele cinci suluri numite Megilloth, care se citeau la diferite sărbători. Cântarea Cântărilor se citea la Paşti; Rut, la Rusalii, Plângerile lui Ieremia, cu ocazia comemorării distrugerii Ierusalimului (în August); Eclesiastul, la sărbătoarea Corturilor sau Sukkot (în Septembrie), iar cartea Estera, la sărbătoarea Purim (în Martie). Cartea Eclesiastul poate sluji şi ca un curs de pre-evanghelizare.

La Sărbătoarea Corturilor, evreii locuiesc pentru o săptămână în corturi făcute din ramuri, ca locuinţă temporară. Cu această ocazie se citeşte Eclesiastul care le reaminteşte că viaţa este trecătoare şi că numai ceea ce facem pentru Dumnezeu durează pentru totdeauna. Nimic din viaţa aceasta nu poate satisface deplin fiinţa umană. Scopul cărţii este să arate că viaţa limitată la spaţiul definit prin expresia „sub soare” este în cele din urmă fără sens adevărat, zadarnică, nedreaptă şi neîmplinită.

Cel mai mare câştig pe care îl poate obţine cineva din studierea acestei cărţi este înţelepciunea de a face din Dumnezeu centrul vieţii sale. Omul se străduieşte să dea sens vieţii dintr-o perspectivă personală. Dar în faţa morţii, totul se prăbuşeşte. De aceea, „O, deşărtăciune a deşărtăciunilor, zice Eclesiastul, o deşărtăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.” (Ecles. 1:2 şi 12:8). Iar concluzia finală a autorului se rezumă la îndemnul: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Ecles. 12:13).

CĂUTÂND SENSUL VIEȚII

„Ce folos are omul din toată truda care şi-o dă sub soare?” (Eclesiastul 1:3)

Cap. 1 – 2 – Deșertăciunea Existenței „sub Soare”
Cap. 3 – Dincolo de Etapele Viețuirii „sub Soare”
Cap. 4 – Opresiune, Competiție, Succes, Popularitate
Cap. 5 – 6 – Reverență, Cumpătare, Mulțumire
Cap. 7 – Sfaturi pentru o viață mai bună
Cap. 8 – Sfaturi pentru o viață echilibrată
Cap. 9 – 10 – Bucură-te de viață şi Evită capcanele ei!
Cap.11 – 12 – Investeşte cu prioritate în Eternitate!

Pastor, Vasile Al. Taloş
mai 2011, Bucureşti, Biserica Bunavestire

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.