Predica din duminica Tomei

Predica din duminica Tomei

Pentru a va asigura ca sunteti la curent cu noile videouri dati #subscribe canalului nostru de #Youtube.

Marie Curie si Cristofor Columb 

In 1934, la varsta de 66 de ani, in Franta, murea Marie Curie. Marie Curie, unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai lumii, premiata in 1903 si 1911 cu doua premii Nobel, pentru chimie, pentru ca a reusit sa produca radiu, si pentru fizica, pentru ca a fost cea care a descoperit fenomenul radioactivitatii.

Marie Curie moare la 66 de ani bolnava de leucemie si intuiti de ce, pentru ca a fost in preajma elementelor radioactive. A fost in preajma unui eveniment  si a unui fenomen care, chiar daca a fost descoperit de catre ea, a fost mai mare decat ea in a-i intelege dimensiumea, in a-i intelege implicatiile.

Si ea nu este singura in istorie. Ganditi-va la echipajul lui Cristofor Columb, cel care a descoperit America. Ei nu au inteles ce s-a intamplat si ce implicatii va avea. Ganditi-va la ucenicii lui Gutenberg, cel care a descoperit si a inventat tiparul, nu au inteles ce revolutie vor naste. Dar cei care au fost in preajma celui mai mare eveniment din istorie, a celui mai important, si care, ca si ceilalti, nu au stiut sa identifice pe moment si sa interpreteze dimensiunea acestei explozii, au fost ucenicii. Vom citi un text clasic din Ioan 20:24.

 

Toma

Toma, zis Geaman, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cand a venit Iisus. 

Ceilalti ucenici i-au zis deci: „Am vazut pe Domnul!” Dar el le-a raspuns: „Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.” 

Dupa opt zile, ucenicii lui Iisus erau iarasi in casa si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Iisus, a stat in mijloc si le-a zis: „Pace voua!” 

Apoi a zis lui Toma: „Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile Mele si adu-ti mana si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios.” 

Drept raspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu si Dumnezeul meu!”

„Tomo”, i-a zis Iisus, „pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut.”

Nu as vrea sa va vorbesc despre Toma, ci as vrea sa va vorbesc despre cea mai importanta persoana la care noi putem face referire, despre Iisus Hristos.

Calatoria spirituala a lui Toma, din perspectiva Evangheliilor, se termina cu aceasta fraza. Nu stim mai multe despre el din Evanghelii, il gasim ulterior doar ca personaj colectiv, impreuna cu ucenicii.

 

Un evreu nu spune ușor: Dumnezeu.

Toma afirma un lucru foarte profund si noua, astazi, dupa inviere, ni se pare un lucru normal sa spui „Domnul meu si Dumnezeul meu”, dar cel care o spunea era un om educat de mic copil ca este un singur Dumnezeu, ca nu poti sa blasfemiezi numele Lui. Romanii nu si-au permis sa intre cu figurile lor specifice, ale legiunilor, in Ierusalim pentru ca stiau ca vor naste revolta. Un evreu nu spune usor cuiva Dumnezeu. Ganditi-va astazi la cineva educat in cea mai stricta forma de islam.

Cand Toma spune „Domnul meu si Dumnezeul meu” lui Hristos, are impact. Toma priveste la Iisus si spune „Esti Dumnezu”. Si este foarte important ca noi sa avem si sa ne luam timp sa meditam la persoana lui Iisus Hristos, sa intelegem cine este El. Nu este o chestiune  doar de doctrina corecta, ci este esential. Insusi Iisus i-a intrebat pe ucenici „Voi ce parere aveti despre mine? Eu cine sunt?”* Si-a luat un timp special pentru ei ca sa clarifice acest lucru. Si intrebarea este valabila pentru fiecare dintre noi.

 

Cui ne închinăm?

S-ar putea ca predica mea sa fie slaba, am multe detalii, nu stiu cum le ingramadesc, nu stiu cum le pun, dar stiti ce-mi doresc? Sa plecati cu o intelegere putin mai buna despre Hristos. Este important daca asta obtinem. Si as vrea sa va insuflu dorinta de a medita si de a gandi la cine este Domnul caruia ne inchinam.

Aud despre oameni care merg in diferite locuri foarte lejeri imbracati la biserica si e ok sa nu te simti jenat dar mi se pare ca prea ne-am tras de sireturi cu Hristos. Cand eram copil, pe vremea lui Ceausescu, am vazut un film in care se tot repeta cuvantul Jesus si eram mirat, copil fiind, fiindca auzeam de Iisus doar la biserica, eram mirat de prezenta in film. Insa pentru ea, pentru actrita din film, era un fel de injuratura. Si pentru noi Jesus poate sa devina un fel de mantra, un fel de repetitie a unui cuvant, dar cine este de fapt Iisus Hristos?

 

Iisus Hristos a inviat! Adevarat a inviat!

Spunem „Iisus Hristos a inviat! Adevarat a inviat!”. Dar daca privim cu-adevarat la Hristos, ar trebui sa spunem „Era de asteptat, moartea nu putea sa-L tina.” Ioan este cel in a carui biografie vedem asa de frumos intelegerea lui Iisus Hristos. Ioan alearga impreuna cu Petru la mormantul gol si probabil ca isi face griji precum Maria, probabil se intreaba cine l-a luat pe Iisus din mormant,  dar ajunge, vede si spune „Am crezut, am vazut cum era facut sul invelisul, am vazut cum a tasnit viata de acolo si am crezut”*. Dar Ioan nu ramane acolo, este socul acelei descoperiri. Ne uitam in prima lui epistola, in care el se exprima foarte clar spunand “Ce am vazut, ce am pipait, aceea va vestim ca sa aveti si voi partasie cu noi si partasia noastra este cu Dumnezeu si cu Fiul Sau Iisus Hristos.”*

In acea epistola, Ioan face clare cateva lucruri, da urmatoarele titluri lui Isus: El este Cuvantul vietii, este Fiul lui Dumnezeu, este singurul Sau Fiu, este Mijlocitorul, este Iisus Hristos cel neprihanit, adica Cel fara pacat, Iisus este jertfa de ispasire, Mantuitorul lumii. Si Ioan incepe spunand ca Iisus este viata si termina spunand “Iisus este Dumnezeu adevarat si viata vesnica. Amin”. Asa inchide epistola sa Ioan. El face afirmatii foarte clare despre Iisus pentru ca el interpreteaza spunand “Cine este Cel care a fost printre noi? Cum a fost Cel care a fost printre noi? Ce avem in Cel care a fost printre noi?”.

 

Cum este această Persoană?

Noi nu ne inchinam doar cuiva care a trecut printr-un eveniment exceptional in istorie, noi ne inchinam unei Persoane si cum este aceasta Persoana? A durat cam 500 de ani pana cand crestinii au scris un text in care sa fie de acord despre cum este aceasta Persoana.

De ce? Pentru ca este asa complexa, pentru ca este asa mare. Ioan face niste afirmatii despre Iisus si spune “ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos”. Apoi spune “Cine este mincinosul daca nu cel ce tagaduieste ca Iisus este Hristosul? Acela este Antihristul care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul”. El spune clar “Aveti pe Fiul aveti viata, nu aveti pe fiul nu aveti viata”; “Oricine tagaduieste pe Fiul nu are pe Tatal, oricine marturiseste pe Fiul are si pe Tatal”. Si-apoi Ioan spune “Duhul lui Dumnezeu sa-L cunoasteti dupa aceasta: Orice duh, care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu”. Ioan nu se limiteaza la a face afirmatii vagi si siropoase despre Hristos, ci concrete si specifice pentru ca ele au implicatii. Si vreau sa facem un pas in spate cand citim aceasta afirmatie.

 

Sunt 3 lucruri scandaloase pentru omul recent:

    1. Prima afirmatie pe care o face crestinismul:Incearca sa privesti tot Universul ca pe o galusca imensa dintr-o supa si fiecare boaba de gris ca un cluster de galaxii, adica este tot ce putem noi explora astazi, numai o boaba si restul este tot Universul. Crestinii spun ca acest Univers nu a aparut oricum ci a fost creat de Dumnezeu, este un prim lucru care este socant.
    2. Crestinii mai fac o afirmatie si spun ca nu este oricum acest Dumnezeu. Acest Dumnezeu este trinitar, sunt 3 persoane de o Fiinta intr-o manifestare extraordinara, intr-un dans al interrelatiei, intr-o comunicare si dragoste perfecta. Aceste doua afirmatii stau unora in gat dar exista si o a treia care se bazeaza pe celelalte.
    3. Una din aceste Persoane s-a facut om, s-a intrupat, a venit aici, intr-un mod perfect s-a intrupat. Om perfect si Dumnezeu perfect.

Crestinii a trebuit sa inventeze, sa defineasca notiuni si s-au intrebat cum exprima aceasta realitate, ca avem o Persoana care este asa de complexa, este in acelasi timp si Dumnezeu si Om. Si au inceput sa puna cuvinte deoparte: pentru Persoana vom folosi cuvantul hypostasis, pentru natura, iar pentru fiinta vom folosi termenul usis. Si asa avem expresia o persoana, doua legaturi. Dumnezeu perfect si Om perfect manifestat in istorie.

 

Dumnezeu si Om

Cineva spunea “Cel care tine toate lucrurile in acelasi timp in mana Lui, creste si se dezvolta in pantecele Mariei. Cel care stie totul de la crearea lumii spune ca nu cunoaste ziua si ora judecatii. Creatorul nu gaseste un loc unde sa-si puna capul. Cel care nu cunoaste schimbarea se roaga ca, daca se poate, paharul sa treaca de la El. Cel care moare si este ingropat este Cel care invie fiind Dumnezeu”. E greu dar este extraordinar. Dumnezeu si Om in acelasi timp. As vrea sa va concentrati pe persoana lui Hristos. Sa meditati la cine este El, la maretia Lui si, in acelasi timp, la umilinta Lui profunda.

Ioan Damaschinul, cand trebuie sa exprime acest lucru, o spune intr-un mod foarte interesant: “Prin unitatea celor doua naturi, Fiul intrupat este distinct de orice persoana umana si, in acelasi timp, se distinge si in cadrul trinitatii. Pe de o parte este legat de Tatal si de Duhul prin divinitatea Sa, pe de alta parte este legat de umanitate prin mama Sa si totusi, pentru ca naturile sale sunt unite, spunem ca difera atat de Tatal, cat si de Duhul, cat si de mama Sa, cat si de orice alt om”.

 

Cand a devenit El persoana daca era persoana din vesnicie?

Si crestinii si-au pus alta intrebare: “Cand a devenit El persoana daca era persoana din vesnicie?”. Si iarasi trebuie sa va citez, Leontiu de Bizant spune asa: “Ipostasul Cuvantului dumnezeiesc nu S-a unit cu un alt ipostas omenesc, ci Si-a format, prin intrupare, o fire omeneasca, asumata si incadrata in Persoana Sa cea vesnica, iar prin aceasta S-a facut si Persoana firii omenesti”.

Pavel, in Filipeni 2, are textul acela asa de cunoscut si care ne pune in uimire ca “El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine Insusi si-a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce”. Teologii au folosit termenul kenosis spunand  ca Dumnezeu s-a coborat. Este extraordinar sa Il vezi pe Dumnezeu intrand nu numai ca Om, ci ca Om care s-a identificat cu suferinta.

 

Dumnezeu perfect si om perfect

Staniloae spune: “Aceasta chenoza, aceasta coborare a Lui consta tocmai in faptul ca si-a improprietarit natura noastra, in toata suportarea ei curata a durerilor, de către Dumnezeu-Cuvântul. Fara aceasta Fiul lui Dumnezeu nu s-ar fi putut face om cu-adevarat”. Dumnezeu isi manifesta marimea prin micsorarea Sa asumata si voita. De multe ori ne exprimam incorect spunand ca El a renuntat la atributele Sale. A renuntat la manifestarea lor. Iisus, in cei 30 de ani, putea oricand sa spuna ca are la dispozitie douasprezece legiuni de ingeri, in tot timpul cat a stat pe pamant putea sa spuna stop. Putea ca in locul pamantului sa fie o gaura neagra, doar de-un cuvant era nevoie. Dumnezeu perfect si Om perfect.

Un alt filosof, privind la ce face Hristos, spune: “Priviti copilul, aceasta slabiciune a lui Dumnezeu, aceasta slabiciune care are nevoie de totul este Dumnezeu. Copilul nu plateste. E o alta putere aici, e puterea Celui ce da tot, a Celui ce se da pe Sine Insusi, a Celui ce renunta la orice putere fata de altii fara sa ceara nimic in schimb. El obliga chiar prin aceasta mai mult ca orice cerere, mai mult ca orice sila.” Dumnezeu s-a coborat.

 

Dar cum au colaborat aceste doua firi?

Si o alta intrebare pe care si-au pus-o teologii a fost urmatoarea: “Dar cum au colaborat aceste doua firi? Cum a fost Iisus in acelasi timp si Dumnezeu si Om si aceste lucruri sa nu intre in conflict in Persoana Lui? Sau am avut o persoana ba dumnezeiasca, ba umana? Cum s-au intrepatruns?”.

In capitolul 2 din Coloseni, in versetul 9, Pavel spune “Caci in El, adica in Iisus Hristos, locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii”. Cum intelegem asta? Au folosit diversi termeni, de exemplu koinopoesis, koinonia, legat de relatia intre cele doua naturi, adica comunicare, partasie, un fel de actiune comunicativa; ca sa inteleaga cum s-au manifestat ele impreuna pentru ca El a fost in acelasi timp si Dumnezeu si Om. Pavel spune „Dumnezeu era in Hristos impacand lumea cu Sine”.

Grigore de Nazianz spune: „Cel care este infometat hraneste miile; Cel care cade de oboseala este odihna celor truditi; Cel care adoarme in barca va umbla pe mare; El se roaga dar este Cel care asculta rugaciunile, plange dar este Cel care va sterge toate lacrimile, intreaba unde este Lazar pentru ca este Om dar il invie din morti pentru ca este Dumnezeu, este vandut si inca foarte ieftin, pentru 30 de arginti, dar este rascumpararea lumii. Ca o oaie este dus la taiere, dar este pastorul lui Israel si, acum, al intregii lumi. Ca un miel este de tacut dar El este Cuvantul, este ranit dar este Cel care vindeca orice rana. Moare dar este Cel care da viata. Fie ca daca inceputul acestor fraze te-ar duce la ratacire, sa-L vezi ca un om, sfarsitul lor sa te corecteze”. Ce frumos este sa meditam la Persoana Domnului Iisus Hristos!

 

Mare este taina evlaviei!

In anul 451 a fost conciliul renumit de la Calcedon si acolo crestinii s-au intalnit sa clarifice, sa scrie ceva despre Hristos in urma unor multe dezbateri si as vrea sa va citesc textul, este asa de frumos, asa de serios! Si spune asa textul: „Urmand deci sfintilor parinti, am invatat toti sa marturisim intr-un glas pe Unul si Acelasi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, desavarsit pe Acelasi in dumnezeire si desavarsit pe Acelasi in umanitate. Dumnezeu cu adevarat si om cu adevarat. Pe Acelasi din suflet rational si trup, de-o fiinta cu Tatal dupa dumnezeire si pe acelasi de-o fiinta cu noi prin umanitate, intru toate asemenea noua dar fara de pacat.

Inainte de veci nascut din Tatal, dupa dumnezeire, iar in zilele de pe urma acelasi pentru noi, pentru a noastra mantuire din fecioara Maria nascatoare de Dumnezeu, dupa umanitate. Pe Unul si Acelasi Hristos, Fiu, Domn, Unul nascut, cunoscut in doua firi in chip neamestecat, neschimbat, neimpartit, nedespartit, deosebirea firilor nefiind desfiintata nicidecum din cauza unirii ci pastrandu-se mai degraba insusirea fiecarei firi si concurgand intr-o persoana si intr-un ipostas nu impartit si divizat in doua persoane, ci pe Unul si Acelasi Fiu, Unul nascut, Dumnezeu Cuvantul, Domnul nostru Iisus Hristos”. Ne-a luat noua, oamenilor, atata timp ca sa punem cap la cap, foarte atent, aceasta fraza doar ca sa aratam frumusetea revelatiei, marirea Celui care merita toata inchinarea noastra.

 

De ce este important să medităm la persoana lui Iisus?

Il putem cumva diseca si studia? Nu, El este o taina. Iata ce spune Pavel in 1 Timotei 3:16: „Fara indoiala mare este taina evlaviei, Cel ce a fost aratat in trup a fost dovedit neprihanit in Duhul, a fost vazut de ingeri, a fost propovaduit printre neamuri, a fost crezut in lume, a fost inaltat in slava”.

Ganditi-va la un om fara pacat, neatins de pacat, care sa nu aiba nici o aplecare spre rau, care sa nu poata uri, care sa nu se poata razbuna, care nu se poate gandi la rau, perfect, complet, de-o bunatate care depaseste imaginatia. Incercati sa va inchipuiti. Dar nu este Iisus, este prea putin. El este mult mai mult. Si de-aceea si Pavel spune ca avem de-a face cu noul Adam, cu ceva ce Dumnezeu incepe nou. Si prima consecinta a acestui fapt este ca boala noastra cea mai mare este neindumnezeirea. Am fost facuti intr-un fel ca sa fim patrunsi de Dumnezeu, ca El sa intre in relatie cu noi. Am primit aripi dar noi nu stim sa zburam, am fost creati pentru El si fiinta umana tanjeste si are nevoie de Cineva. Intruparea lui Iisus Hristos, unirea acestor doua naturi, ne arata ca Dumnezeu vrea asta, Dumnezeu vrea nu sa fim egali cu Hristos dar Dumnezeu vrea sa fie in noi. Cea mai mare nevoie a ta este de Dumnezeu, este o foame reala, profunda, de multe ori neinteleasa, dupa El, pentru ca asa ai fost creat.

 

Un alt lucru pe care trebuie sa-l intelegem este cine ne-a mantuit.

In vinerea mare a aparut un film numit Avengers: End game, un film cu supereroi care a avut cea mai mare incasare din istorie. Pentru ca este o foame in noi si o realitate, o intelegere ca avem nevoie de cineva mai mare ca noi ca sa invinga raul, avem nevoie de un „supererou”. Cine este Hristos? Cine ne-a mantuit pe noi? Este Persoana care abia poate fi descrisa fara sa gresesti, este Persoana care este Dumnezeu din Dumnezeu si Om adevarat, manifestat in toata frumusetea si splendoarea acestui adevar, El ne-a mantuit. De aceea Ioan spune „Daca cineva nu marturiseste ca Iisus a venit in trup”, pentru ca unii spuneau ca nu se poate ca Dumnezeu sa sufere. Cum poate fi Dumnezeu pe cruce? Dumnezeu a plecat inainte ca Iisus sa sufere.

 

Înțelegeți cine ne-a mântuit?

Intelegeti despre ce sange si trup vorbim si celebram noi? Intelegeti de ce crestinismul este unic? Pentru ca daca El nu ne poate mantui, cine ne-ar putea mantui? Este fundamentala diferenta dintre crestinism si orice alta religie, este persoana lui Iisus Hristos. Intelegeti de ce trebuie sa ne regandim felul in care ne inchinam?

Iisus sta la o fantana cu o femeie si aceasta ii pune cateva intrebari teologice iar El ii spune „Femeie, vine ceasul, si acum a si venit, in care adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal”. Asta inseamna ca inchinarea porneste dinauntru si este raspunsul nostru la revelatia lui Dumnezeu.

Este foarte important sa intelegem aceste adevaruri si sa le insuflam si copiilor nostri, tinerilor si adolescentilor. Este foarte important sa intelegem inaintea cui venim si cui ii spunem “Domnul meu si Dumnezeul meu”. Este foarte important sa ne luam timp sa ne gandim cine este El, sa ne lasam patrunsi de adevarul acesta si acest adevar sa produca in noi inchinarea autentica.

 

O ultimă consecință

Daca Dumnezeu a intrat in Universul nostru asa, brutal, adanc, total, El vrea sa fie implicat in toate aspectele vietii noastre, in absolut toate. Nu poti spune ca ceva este o chestiune care nu Il priveste pe Dumnezeu, ca este doar politica, de exemplu, sau ca este doar o chestie legata de bani, sau doar relatia ta cu copiii. Nu! Dumnezeu vrea sa patrunda in toate domeniile vietii noastre!

Hristos a inviat si nu se putea altfel pentru ca este Dumnezeu adevarat si om adevarat! Amin!

Lasa un comentariu

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.