Doamne, învață-ne să ne rugăm, colecția de meditații scrisă de pastorul Vasile Taloș este o carte care n-ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui teolog, de pe masa de lucru a niciunui predicator, de lîngă Scriptura niciunui enoriaș care este serios cu viața sa de rugăciune.
Doamne, învață-ne să ne rugăm, colecția de meditații scrisă de pastorul Vasile Taloș este o carte care n-ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui teolog, de pe masa de lucru a niciunui predicator, de lîngă Scriptura niciunui enoriaș care este serios cu viața sa de rugăciune.
Fratele Vasile îmbină într-un mod unic perspectiva sa creativă asupra textului biblic, cu memorii, cu narațiuni pline de tîlc, cu gînduri izvorîte din experiența de viață și din experiența pastorală. Este o țesătură rară, precum un covor prețios.
Toată Biblia este survolată prin rugăciuni și cu rugăciune. De la Psalmi, Patriarhi, Exod, Regi, Perioada Exilului, Profeți, pînă la Evanghelie și Apostol, Fapte și Apocalipsa.
Conceput ca un carnet personal de rugăciune, cu pagini libere pentru meditație, materialul acesta poate fi folosit și în grupuri de studiu și în familie, la timpul de citire a Bibliei.
Acum, după trecerea către Domnul a fratelui Vasile, cuvintele scrise de dînsul capătă o altă culoare și o altă greutate.
”Acest ghid de studiu s-a născut din frământarea sufletească cu privire la propria mea viață de rugăciune și cu privire la starea spirituală a bisericii. Mărturisesc că, personal am nevoie de mai multă înflăcărare, în ce privește rugăciunea. Termometrul spiritual este RUGĂCIUNEA! Dacă astăzi NU obișnuim să stăm de vorbă cu Iisus, ce Îi vom spune când Îl vom vedea în slavă? Rugăciunea va continua și în cer!”
Ce fel de teolog este acela care nu se roagă? Ce fel de predicator este acela care nu își învelește mesajul în rugăciuni? Ce fel de creștin este acela care nu vorbește cu Mîntuitorul Său, acum cînd ne stingem de dor după El?
Noi, credincioșii evanghelici, nu avem cărți de rugăciuni. Am și făcut multă vreme un titlu de glorie din acest fapt. Dar ajunge să ne ascultăm rugăciunile unii altora să vedem cît de pătrunse sînt de lozinci, formule învățate, limbaj de lemn.
Toate celelalte lucruri le învățăm prin model și imitație.
De ce credem oare că în rugăciune nu ne-ar trebui un exercițiu pedagogic? De ce oare credem că aici putem ”inventa”, că avem intuiție, că ne descurcăm și singuri, mai ales dacă vom fi crescut în familii de pocăiți?
De multă vreme așteptam un manual, un fel de ”școală a rugăciunii” scrisă de cineva care va fi și probat prin predicare, trăire și sfîrșit al lucrării și vieții trăirea pe genunchi. Iată că acum avem această carte de rugăciuni călăuză pe asprul drum al acestui exercițiu spiritual.
Marius David Cruceru
Lasa un comentariu