Despre Cartea Proverbelor
Cartea Proverbelor prezintă Calea Înțelepciunii și se concentrează pe caracterul și comportamentul ființei umane. Istoricul Nicolae Iorga spunea: „Înțelepciunea vieții e simplă: fă ca pe unde ai trecut să fie mai bine decât înainte!” Cine umblă pe calea înțelepciunii este plăcut lui Dumnezeu și lasă în urma lui o lume mai bună. Foarte puțin se vorbește despre viața eternă. Accentul este pus pe modul în care trăiești aici pe pământ, și pe consecințele directe în această viață. Un cuget sensibilizat de Duhul Sfânt va aprecia înțelepciunea descoperită în această carte.
Cartea Proverbelor vorbește totuși mult despre relația omului cu Dumnezeu, despre caracterul, atributele, lucrările și binecuvântările lui Dumnezeu. O relație corectă și bună cu Dumnezeu duce la o relație corectă și bună cu oamenii. Cartea este relevantă și folositoare în orice context social și cultural. Studiul cărții Proverbelor nu necesită o pregătire teologică deosebită, de aceea oricine meditează asupra ei va avea de câștigat. Strigarea Înțelepciunii reprezintă mai mult decât o chemare. Ea implică atenționare și urgență.
Inspirația și Harul.
Cel puțin două probleme s-ar putea ridica în legătură cu această carte: Inspirația și Harul. Cele mai multe proverbe sunt observații pertinente din viață. Sunt ele inpirate de Duhul Sfânt? Împărtășim convingerea că includerea lor în Sfânta Scriptură s-a făcut prin inspirația Duhului Sfânt. „Toată Scriptura este insuflată (inspirată) de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire…” (2 Timotei 3:16). Scriptura nu a fost dictată de Dumnezeu, ci scrierea ei a fost făcută sub îndrumarea tainică a Duhului Sfânt. Mai mult, Duhul Sfânt a inspirat și în alte culturi anumite gânduri și iluminări folositoare omului. În Areopagul din Atena, apostolul Pavel mărturisește, „Căci în El (în Dumnezeu) avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: ”Suntem din neamul Lui…”. (Fapte 17:28). Dumnezeu nu S-a lăsat fără mărturie în mijlocul celorlalte popoare și a înscris principiile Legii în conștiințele lor. (Vezi: Fapte 14:16-17 și Romani 1:19-20 și 2:14-15).
Vorbește cartea Proverbelor despre harul lui Dumnezeu?
Dacă înțelegem că harul înseamnă, nu doar acceptare și iertare, ci și o nouă motivație și instruire pe calea neprihănirii în viață, cartea aceasta este plină de lecțiile harului divin. „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie.” (Tit 2:11-12). Avertizările acestei cărți ne atenționează să nu schimbăm harul lui Dumnezeu în desfrânare (Iuda v. 4). „Ți s-a arătat, omule, ce este binele, și ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubești mila, și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8).
Dacă vom citi, vom medita și vom căuta să trăim învățăturile acestei cărți, ca îndemnuri ale Duhului Sfânt, harul lui Dumnezeu se va manifesta prin noi și se va revărsa spre alții!
Pastor, Vasile Alexandru Taloș